„Bicicleta”

„Bicicleta”

„<Se prefac toate în satele noastre şi aşa de repede că parcă nu-i de crezut>,îmi spunea deunăzi un bătrîn din Volovăţ, pe care-l însoţeam prin încăperile muzeului rădăuţean. <Parcă nu de mult - continuă el - eram copil mic şi tare mă mai minunam de bicicleta care a trecut pe uliţa noastră, urmată de o hărmălaie de cîini, nedumeriţi şi ei de o asemenea dihanie. Am şi eu cîţiva nepoţi şi mă uit la jocurile lor. Îşi fac tractoare, batoze, trenuri, avioane, îşi pun difuzoare, iar pe beţe înfipte în pămînt întind fire telefonice şi electrice>”.

„Zori Noi”, Anul XI, nr. 2897, Suceava, Duminică 17 martie 1957.

„Vicovul la răscruce”

„Oamenii locului sînt dăruiţi cu hărnicie, cu minte iscoditoare, cu o adîncă iubire pentru glie.Dar cele peste patru decenii şi jumătate de dictatură comunistă le-au bîntuit sufletele cu stihia unei mari nedreptăţi. În 1945, cînd s-a isprăvit războiul şi pe harta ţării s-a tras linia roşie ce stabilea noua frontieră între România şi URSS, tezaurul vetrei lor străbune a rămas de cealaltă parte...După revoluţia din 1989 a luat puterea cine a apucat, cine a dat mai tare din coate. Între oameni şi-a făcut loc dihonia, ura, certurile şi uneori încăierările. Problema cea mai spinoasă a acestui teatru în aer liber este cea a pămîntului puţin, a cailor şi a oilor aparţinînd CAP-ului în dezafectare. De vaci nu se interesează nimeni. Toate sînt bolnave de leucemie sau de tuberculoză. Ele vor fi sacrificate şi date spre consum...Cu cei 76 de cai s-a rezolvat mai uşor. Au avut dreptul numai cei ce au intrat cu animale de tracţiune în CAP. Mai complicat e cu oile. Fiecărei familii i-au revenit cîte două mioare. Cei sosiţi mai tîrziu nu mai au ce alege”.

„Albina” (Revistă de cultură pentru sate - Serie nouă), Nr. 3, Martie 1990.