„Pe valea Suhei” (II)

„Petrecere poporală”

„Erau 11 oare, sânta liturghie la care au luat parte dreptcredincioşii satului, ca să audă cuvintele cele pline de învăţături din gura preotului, s’a fost finit şi toată lumea, moşnegi cărunţi, babe de abia răsuflând, bărbaţi mai tineri şi neveste, feciori şi fete, scurt zis toată suflarea românilor din Udeşti îşi îndreptă paşii săi spre gospodăria lui Nicolai Beligan, unde avea să fie petrecerea...La o oară, ograda destul de spaţioasă e plină de poporeni, nu numai din Udeşti, ci şi din toate satele învecinate”.

„Deşteptarea”, Anul IX, nr. 9/22 August 1901.

„Pe valea Suhei” (II)

„Săracă şi anonimă, valea Suhei zăcuse decenii de-a rîndul într-o linişte amară şi surdă. Viaţa curgea aici lîncedă, copleşită doar de-o singură mare obsesie. Un gînd negru ca spaima îngheţa mintea oamenilor. Cum şi de unde vor face rost de făină? Tăietori de păduri şi ciobani colindau tîrgurile şi satele din jos în căutarea făinii, ca să se întoarcă după săptămîni, istoviţi, cu cîte un sac umplut abia pe jumătate. În munţii aceştia, scumpă ca aurul, mămăliga era un lucru sacru. Pentru dînsa omul purta bătălii dramatice şi dureroase, bătălii lipsite de glorie. Înfrunta geruri şi viscole, dormea în frig pe pămîntul umed şi gol, biciuit de furtuni, schilodit de copaci. Liniştea surdă şi amară a văii era tulburată uneori doar de năvala apelor care, umflate sub vrăjmăşia ploilor, se revărsau năpraznic din albii nestatornice, măturînd în calea lor totul: case, vite şi oameni”.

„Zori noi”, XVIII, nr. 5181, Suceava, Sîmbătă 8 august 1964.