„Picturi pe <barbă>”

„Însoţiri de credit”

„Ţăranul se găsesce adesea în strâmtoare de bani; atunci aleargă la un cămătar şi îi vinde pe nimic vita de la casă. Un credit pe termin scurt nu-i folosesce, căci numai după recoltă şi după vândarea productelor sale, poate pune mâna pe bani. Negustoriul şi meseriaşul pot profita de un credit mai scurt, fiindcă afacerile lor se regulează mai repede, dar’ ţăranul n’are de cât o recoltă pe an. Camăta joacă la ţăran un mare rol ruinător, şi nici nu poate fi altfel, fiindcă creditul personal lipsesce cu totul. Prin înfiinţarea însoţirilor de credit se vor desfiinţa treptat lipitorile satelor, care au sărăcit şi sărăcesc comunele noastre”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 12, Suceava, Noemvre 1887.

„Picturi pe <barbă>”

„Într-o zi la Întreprinderea de industrie locală din Fălticeni s-a prezentat o delegată a cooperaţiei meşteşugăreşti <Progresul> din oraşul Reghin. Venise să angajeze efectuarea unor tablouri-portrete mărite. S-au găsit destui doritori să-şi vadă chipul pictat.La salarii, contabilitatea a reţinut muncitorilor suma de 3228 lei pe care a expediat-o cooperativei. Cît despre tablouri...ioc! După cum s-a aflat, delegata...a dispărut. Rămâne de răspuns la o întrebare: cum şi-a permis acel contabil să reţină sume de bani fără un contract prealabil, numai pe <barba> unor urme de penel pe care nici nu le-a zărit? Pînă la apariţia tablourilor îl <pictăm> noi pe el”.

„Zori Noi”, Anul XXVI, nr. 7444, Suceava, Joi 25 noiembrie 1971.