„Alungaţi lupii!”

„Starea cooperatorilor din Bucovina”

„Stare mai pocită nu se află în natură. Spre a fi cooperator trebuie mult chin şi jertfă. Dacă ajungi odată la această stare trebuie să desperezi. Voiu ilustra pe scurt pricinile: cooperatorul are multe datorii, dar nici un drept. El stă la dispoziţia parochului. De este parochul om, îi mai merge lui cum îi merge, măcar se mângăe că are un paroch uman. Salariul cooperatorului este de 650 florini şi mai ajunge la 2 quinquenii. Atât e totul. Forurile guvernamentale au socotit ajungător acest salar calculând că cooperatorul lucră şi’n parochie, săvârşeşte funcţiuni, deci are venit şi poate trăi”.

„Deşteptarea”, Foaia partidului poporal naţional, Anul IX, nr. 30, Cernăuţi, Maiu 1901.

„Alungaţi lupii!”

„Partidul liberal ne anunţă cu o voce nevinovată de copil că <Lupul îşi scimbă părul, da’ năravul ba!>.Apoi, o voce matură, dulceagă, deloc ameninţătoare, ne citeşte inscripţia de pe micul ecran: <Alungaţi lupii!>. Pe urmă răsare soarele, apar alte imagini calme şi zîmbetul liniştitor al domnului Câmpeanu care ne cheamă să-l votăm. Totul e aproape clar, şi proverbul îl ştim şi l-am verificat de mult, şi faptul că domul Cîmpeanu şi partidul pe care-l conduce vor face totul ca România să ajungă o ţară liberă şi prosperă. Şi cine sînt lupii e de-ajuns de clar: cei care pînă acum au tăiat şi au spînzurat, s-au făcut vinovaţi de crime şi abuzuri. Dar toţi aceştia trebuie doar alungaţi? N-ar fi mai bine întîi să-i judecăm, să afle tot poporul cîte oi au furat şi cîte au mîncat? Şi unde să-i alungăm? La Paris sau la construcţia unui eventual canal privatizat Siret - Tisa?”.

„Adevărul”, Anul I, nr. 117, Miercuri 16 mai 1990.