„Urgia răsboiului”

„Urgia răsboiului”

„Urgia răsboiului s-a dezlănţuit ca o straşnică cumpănă asupra ţerişoarei noastre. Ea şi-a aflat culmea în ocupaţiunea rusească, când duşmanul a cuprins întreg teritoriul dintre albia Siretiului şi valea adâncă a Moldovei, tăbărând în număr de zeci de mii în comunele resfirate între Gura Humorului şi Valea Putnei, până adânc în Fundu-Moldovei şi Ciocăneşti. Înaintarea falnică a Ruşilor s-a sdrobit lovindu-se de stâncile Mestecănişului, pe care le-au scăldat într-un potop de sânge. Pe urma duşmanului au rămas numai jale şi cea mai adâncă mizerie”.

„Viata Nouă”, Anul III, Nr. 153, Mai 1915.

„Politică şi caligrafie”

„De cum am intrat pe băncile şcolii, de la primele litere arcuite timid, învăţătoarea căreia îi purtăm recunoştinţă toată viaţa, ne-a dat peste mînă atunci cînd am vrut să scriem cu stînga. Şi-am scris cu dreapta. Cu dreapta ne-am purtat ghiozdanul, cu dreapta aruncam cu piatra. Cu dreapta am rupt trandafiri şi i-am oferit celor dragi. Totul se învârte în jurul mîinii drepte: deschidem uşa, o închidem, ne facem cruce, purtăm bastonul, bem apă, numărăm, dăm şi primim bani, ne scoatem ochelarii, dăm mîna unii cu alţii, scriem petiţii, votăm. Totul cu mîna dreaptă. Dar să revenim la scris. La caligrafie. Există şi diferenţe. Sînt unii care scriu cu stînga. Dar şi atunci pentru estetica paginii, e bine ca litera să se încline spre dreapta. Pentru că ne place scrisul frumos. În politică, însă, regulile caligrafice funcţionează cu totul altfel. Şi-atunci întrebarea: De ce nu ştie stînga ce face dreapta?”.

„Românul”, Anul I, nr. 5, 14 mai 1990.