„Gimnastica în şcoale”

„Gimnastica în şcoale”

„Gimnasiul din Suceava posede şi o sală de gimnastică întocmită cu toate acareturile necesare, prin urmare se află la Suceava toate cerinţele pentru întroducerea gimnasticei ca object obligător, precum s’a şi întrodus gimnastica la iniţiativa consiliului şcolar al ţării şi la gimnasiul superior din Cernăuţi, unde se cheltuiesc aproape 3000 florini anual pentru învăţământul de gimnastică...Învăţământul gimnasticii îi prepară oareşi-cum pe studenţii din şcoalele mijlocii şi pentru serviciul militar; asta o dovedesc toate şcoalele voluntarilor, cari se recrutează din şcoalele medii; cei mai buni soldaţi sunt aceia cari au cercetat în şcoalele medii şi gimnastica”.

„Patria”, Anul II, nr. 103, Cernăuţi, Vineri 6/18 Martie 1898.

„Cui foloseşte dezbinarea?”

„Atît de mult ne-am dorit cu toţii această libertate, încît acum, se pare că, sîntem cu toţii victimele ei. S-a adunat atîta ură, atîta suspiciune în fiinţa noastră, încît azi suportăm din plin efectele fărîmiţării. Cîte doi, cîte trei, cîte cinci, oamenii vorbesc pretutindeni. Dar niciodată parcă precum acum vorba n-a avut asemenea urmări. Am văzut prieteni de-o viaţă care se ceartă, am văzut familii cariate, amiciţii deteriorate, am văzut foste disjuncţii transformate acum în veritabile războaie. Taberele se înmulţesc parcă prin sciziparitate. Se înmulţesc într-atît de pe o zi pe alta încît vai, nici nu mai ştii cine cu cine este. Dar noi sîntem o ţară convalescentă, cu atîtea morminte proaspete, noi sîntem o literatură cu atîtea răni încă nevindecate, cu atîtea dureri. Fărîmiţarea intereselor, această infuzie zilnică de suspiciune, chiar ranchiună administrată în doze homeopatice desenează o acuarelă tristă a realităţii culturale”.

„Radio-Televiziunea Română Liberă”, Anul I, nr. 9, 5-11 martie 1990.