„Comoara din adîncuri”

„Comoara din adîncuri”

„Prin galeria îngustă şi întortocheată păşea grăbit un tînăr miner. Lumina lămpii de carbid dansa tremurător pe pereţii galeriei, iar picăturile de apă care se prelingeau pe pereţii zgrunţuroşi păreau un buchet de nestemate. Minerul Petrea Panaite înainta grăbit prin galerie. Se ducea spre frontul de lucru, acolo unde ortacii lui extrăgeau din măruntaiele pămîntului preţioasa comoară ascunsă în adîncuri - minereul de mangan”.

„Zori Noi”, Anul XIV, nr. 3824, Suceava, Joi 24 martie 1960.

„Cu autobuzul spre oraş”

„Vin de la o nuntă care a ţinut trei zile, nuntă cu dar şi sarmale mai mari ca pisicile, cu autobuzul vin spre oraş şi am cu mine o damigeană cu molan, un snop de leuştean, două gulii şi pe tuciuriul de la tobă, cu tobă cu tot. În autobuz mai există o văduvă cu fuste de naylon, un călugăr care urmează cursurile de şofer, un purcel de lapte transportat pentru vaccinare, un recrut care se uită la văduva planturoasă, şoferul autobuzului care se uită la recrut şi-l ameninţă cu o manivelă. Mai e o ceapistă care vorbeşte franceza şi tocmai cînd intram în oraş un pescar ceru să coboare fiindcă luase maşina invers, aşa că am coborît şi eu luîndu-l pe tuciuriu în tobă. Şi am luat toba în spinare legănînd-o ca şi cum aş fi legănat văduva cu fuste de naylon, în timp ce şoferul şi recrutul se certau care să-i ia un interviu fetişcanei ce vorbea limba franceză. Pe drum mi-am pierdut leuşteanul şi guliile, numai toba, afurisita, n-a vrut să-mi cadă din spinare”.

„Moftul român”, Serie nouă, Anul I, nr. 3, Martie 1990.