Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Odată, prin 1936, la alegeri, mă găseam într-un sat din Dorohoi.
Candidaţii diverselor partide burgheze, liberali, ţărănişti şi alţi reprezentanţi ai partidelor istorice se întreceau pe uliţele satelor în arta de a ademeni pe alegători cu promisiuni demagogice stropite din belşug cu băutură.
Primarul şi şleahta lui umblau ziua şi noaptea pregătind pe fini şi cumetri cu bîte şi ciomege destinate celor ce-şi exprimau vreo nemulţumire faţă de starea de lucruri existentă în ţară. Atunci oamenii muncii nu aveau nici un drept în afară de dreptul de a se prăpădi de foame şi de boli. Oamenii tocmiţi de moşier şi de coconul maior Găluşcă erau mai tot timpul pe urmele alegătorilor. Unora li se făceau fel de fel de promisiuni: că după alegeri vor trăi mai bine, vor fi mulţumiţi, vor avea marea cu sarea - cum zice o vorbă din bătrîni. În ziua alegerilor mi-am aşteptat rîndul la centrul de votare. Primeam din cînd în cînd cîte un ghiont, drept avertisment, din partea jandarmilor plătiţi să facă educaţia alegătorilor. După ce am primit cartea de vot, un jandarm m-a împins în gheretă...N-am vrut să-i votez pe jecmănitori şi am pus ştampila pe toată lista, de nu se mai cunoştea nimic. Jandarmul, care observa bine totul, mă zvîrli afară unde, la un semn al său, o bandă de ciomăgaşi mi-a administrat o bătaie că am zăcut după aceea multă vreme”.
„Zori noi”, Anul X, nr. 2559, Suceava, Vineri 10 februarie 1956.
