„Hrana Românilor din munţii Dornei”

„Hrana Românilor din munţii Dornei”

„Mâncarea lor este pe primul loc mămăliga, nedespărţită de suflarea românească, pregătită din făină cumpărată în Moldova. Ca udătură întrebuinţează mai ales lăptării de tot felul: brândă, lapte dulce, acru, unt, smântână etc. Ca mâncare mai de lucs au balmoşul, un fel de mămăligă pregătită în smântână, în loc de apă. Mai mănâncă apoi carne arareori de vită, mai des de mascur sau cârlan; adesea ori taie păsări, cu deosebire raţe şi gâşte, cari de altfel duc viaţa cea mai fericită în sânul apelor, ce le întâlnesc în toate părţile. Hrana este prin urmare îndeobşte bună şi întăritoare. Drept băutură întrebuinţează mai ales vinul, deşi acesta e de o calitate proastă şi cam scump fiind importat în Bucovina, unde nu creşte via, din causa înălţimei locurilor. Afară de vin se mai bea mied pregătit din miere, precum şi burcut, apă minerală feruginoasă plină cu acid carbonic, care isvorăşte pretutindenea în munţii Dornei”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, Octomvrie 1887.

„Servitoarele, espediate în România”

„Nainte de înfiinţarea celor două birouri de mijlocire în oraşul nostru, mai mergea cum mai mergea, căci, deşi cam cu greu, totu-şi aflai servitori şi servitoare după plac. De când însă s’au deschis aceste doue birouri toţi servitorii şi mai ales servitoarele cele mai bune, mai cinstite, şi mai curăţele, sunt espediate în România. Acuma se âmbli diua mare cu lumânarea şi nu poţi da peste o servitoare de Doamne-ajută, ci numai peste de-acelea care puşcă-n lună, care după ce-ai solvit taxa de mijlocire, a doua di te părăsesce. Tragem deci atenţiunea D-lui primariu şi D-lui prefect asupra acestei împrejurări dăunăcioase Sucevenilor şi îi rugăm să caute cât mai degrabă să desfiinţeze amendoue birourile, căci ne-au adus mai mult reu decât bine, sau se îndrepte în alt mod reul iscat”.

„Revista Politică”, Anul III, nr. 20, Suceava, 1888.