„Rememorări”

„Împrejurimile Dornei” (II)

„La poalele pădurilor se întinde imaşul verde ca smaragdul, întrerupt în toate părţile de fâneţe, în care fânul cel copt are o coloare verde galben, mai deschisă cât stă fânul în picioare, mai închisă când a fost cosit. Apoi timpul deosebit al coasei pentru fiecare tăpşan îi dă earăşi o coloare deosebită din cauza ierbei verdi care otăveşte din nou la rădăcina fânului tăiat. Minunat efect fac mai ales arborii singurateci, ce stropesc din loc în loc verdele covor al câmpiei cu coloarea lor închisă şi posomorâtă în mijlocul veseliei ce se aşterne sub ei. Când aceşti arbori sunt apropiaţi de malurile gârlei, atunci se produce un joc de umbre din cele mai frumoase. Tremurătoarea umbră a copacului mişcat de vânt se oglindesce în valul, el însuşi tremurător, ce curge la picioarele sale. La toate aceste se adaugă efectul liminei cersci, când splendide şi strălucitoare în ceriu albastru şi nesfârşit, când umbrită de un nor ce se întinde pe toată natura ca o perdea întunecată”.

„Revista politică”, Anul II, nr. 4, Suceava, 1 Iuli 1887.

„Rememorări”

„Şi a fost, cîndva, la Fălticeni, un parc. Copaci falnici, umbră, aer, mireazmă de tei, un pavilion cochet, bănci, iar în chioşc fanfara cînta. Întîi a venit o dispoziţie pentru prohibirea vînzării de băuturi spirtoase la pavilion, întrucît cheflii strică liniştea bolnavilor din spitalul de-alături. Apoi a venit nepăsarea care a ros chioşcul, a schilodit băncile, a întinat aleile şi a lăsat ciorile, toate ciorile din oraş, să năpădească arborii. Cîte-un chefliu, spun bolnavii, era, cîteodată, nostim. Ciorile-s doar gălăgioase, cumplit de gălăgioase, Cît despre pavilion, el moare încet, dar implacabil, cu fiecare fereastră care i se răpeşte, cu fiecare scîndură ce i se smulge, lăsat în voia vînturilor şi a...descurcăreţilor”.

„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6708, Suceava, Vineri 11 iulie 1966.