„Barbarie rusească”
„Vasile Volciuc din Bucovina fu prins de Ruşi la fruntărie în momentul când a comis un act de contrabandă. Grănicerii ruseşti l’au maltratat atât de grozav, încât în scurt timp a şi murit. O comisiune judecătorească a constatat, între altele, că Ruşii au băgat în Volciuc, de jos în sus, un băţ de fier, cu care se încarcă puscile”.
„Revista Politică”, Anul III, nr. 13, 1 Iulie 1888.
„Oameni buni, feriţi-vă de ei!”
„Un iritic, Foca Goian, toarnă năsip în ovăz şi duce de vândut şi capătă bătaie de la oameni. Alt iritic, strânge spini de pe toloacă şi îmblă prin sate necunoscute vânzând şi spunând că e medicament pentru orice boală. Şi aşa, câţi sunt ei, înşală lumea, zicând că ei sunt pocăiţi. Oameni buni, feriţi-vă de ei! Cum umblă Diavolul, răcnind ca un leu pe cine să apuce, aşa umblă ploşniţele de iritici ca să înşele oamenii”. (Mai mulţi gospodari - Harlampi Hariton, rog numele anonim, din cauză că sunt foarte răi)
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, nr. 4848, 4 iulie 1936.
„Circulaţia trenurilor”
„E noapte şi oraşul de mult s-a scufundat în tăcere. Doar cîteva ferestre luminate arată că acolo oamenii îşi continuă munca. Acum, în puterea nopţii, gara are viaţa ei. Trenurile continuă să sosească şi să plece iar călătorii, în aşteptare, se plimbă nerăbdători pe peronul gării. Îi admiră poate pe mecanicii de locomotivă care reuşesc să conducă trenul cu exactitate. Ei nu ştiu însă că la buna circulaţie a trenurilor îşi dau concursul zeci de oameni care, în timpul zilei sau în puterea nopţii, fie că sînt pe linie unde fac reparaţii între intervalele de trecere a trenurilor, fie că întreţin instalaţia care deserveşte siguranţa circulaţiei trenurilor, fie că le dirijează. Multe nu ştie călătorul. E noapte şi oraşul de mult s-a scufundat în tăcere”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5152, Suceava, Duminică 5 iulie 1964.