„Sfatul femeiesc” (I)

Pătrăuţenii n’au biserică 

„Mai ales biserica şi şcoala sunt stâlpii de foc, cari arată unui popor calea mântuirii. Dar eu pot zice, fără frică de păcat, că Pătrăuţenii n’au biserică. Căci dacă în schitul lor de călugăriţe încap curat numai 150 din cele aproape 3.000 de suflete creştine din legea noastră, câte le are Pătrăuţiul, apoi oare cine mai poate zice că, cu o biserică ca aceasta, ar putea fi vorba de o învăţătură temeinică, de o păstorie sufletească cum se cade a tuturora în legea evangheliei lui Hristos? Iată pricina de ce mulţime de Pătrăuţeni nu văd sfânta biserică decât poate din Paşti în Paşti, şi încă şi atunci stând numai în ograda ei, ori o văd numai la cununie ori poate niciodată. Iată de ce şi cei peste 300 de copii şcolari ai Pătrăuţiului nu pot merge la biserică decât numai de vr’o două-trei ori pe an şi atunci stau ticsiţi ca scrâmbiile şi mulţi leşină, cum s’a întâmplat foarte des”.

„Deşteptarea”, Anul I, Cernăuţi, 15 Martie 1908, Nr. 9.      

„Sfatul femeiesc” (I)

„În 1938 un gest al unui grup de doamne din înalte societate bucovineană, asupra căruia s’a oprit prea puţin atenţia publicului, s’a tradus în fapt prin înfiinţarea unei asociaţii feminine, denumită <Sfatul femeiesc>. Scopul acestei asociaţii, după cum prevăd statutele, este de ajutorarea, îndrumarea şi ocrotirea femeii creştine, îndeosebi a femeii de la ţară, venită la oraş pentru a căuta serviciu, spre a se feri de desnaţionalizare, demoralizare de a-şi păstra portul, limba, demnitatea şi banul câştigat prin muncă onestă...Mijloacele de acţiune ale societăţii sunt înfiinţarea unui cămin propriu <Casa Femeii>, înfiinţarea de cursuri practice de artă culinară şi de gospodărie, pentru pregătirea personalului de serviciu, crearea unui birou de informaţiuni, pentru plasarea femeilor în diferite servicii, îndrumarea femeilor de la ţară pentru a munci raţional, de a se folosi de produsele muncii lor pentru o bună valorificare”.

„Suceava”, Anul I, nr. 50, Martie 1939.