„Din Prisaca Dornei”
„Satul Prisaca Dornei are o vechime de peste un veac şi jumătate. Bătrînii povestesc că primele aşezări de pe aici au fost încropite de către fostele slugi ale boierului Mantz care stăpînea întinsele păduri de la Gura Humorului şi pînă la Bistriţa. Pe acele vremuri oamenii o duceau tare greu. Nu existau condiţii de muncă omeneşti, despre primirea cu regularitate a salariului nici vorbă nu era; bătaie însă luai de la boieri cu nemiluita şi-apoi seara, după o zi de trudă, trebuia să mergi cale de mai mulţi kilometri pe jos pînă să ajungi la bordeiul tău. Şi cîte năpaste n-au mai fost pe capul locuitorilor din Prisaca Dornei. A urmat cel de-al doilea război mondial de pe urma căruia peste 25 % din locuinţe au fost incendiate. Toate aceste necazuri au trecut odată cu eliberarea patriei de către viteaza Armată Sovietică. Satul mic, aşezat între doi munţi cu păduri de brazi, şi-a schimbat înfăţişarea. Pe străzi arde acum lampa lui Ilici, casele a peste 200 de ţărani muncitori sunt luminate de becul electric de la uzina cea mare şi nouă din satul lor”.
„Zori noi”, Anul IX, nr. 2280, Suceava, Joi 17 martie 1955.
„Autovehicule sau maşini de tocat nervii?”
„Un şofer de la CCH Suceava transformase strada unde domiciliază în loc de parcare pentru autovehiculul pe care-l avea în primire. Văzînd că nu se sinchiseşte de reproşurile cetăţenilor, vecinii au transmis ecoul către serviciul circulaţie al miliţiei. O amendă usturătoare a...împins maşina spre garajul unităţii. Însoţiţi de cîţiva miliţieni agenţi de circulaţie, ne propunem o promenadă pe străzile devenite parcuri auto pentru maşinile unor întreprinderi, chiar şi pe cele dosnice. La plecare, în zori de zi, invităm şoferii prinşi pe...roată greşită să citească articolele de lege care prevăd amenzi...”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7549, Suceava, Miercuri 29 martie 1972.