„Busculada”

„Unirea Bucovinei”

„Ziua de 28 Noemvrie a fiecărui an aduce şi va aduce mereu o tresărire de adâncă reculegere românească în simţirea sufletului moldovenesc bucovinean. E ziua istorică a Unirii Ţării Fagilor cu patria-mamă. Au trecut douăzeci şi unu de ani dela acest act deapururi înfăptuit de ostaşul român şi de sacrificii îndurate de generaţiile de pe aceste meleaguri din România independentă şi din Ardeal până la naţionaliştii bucovineni din 1918, cari au avut norocul să pecetluiască Unirea Bucovinei. E idealul cel mai mare şi mai desăvârşit în viaţa naţiunii româneşti ca acest pământ umilit să nu mai aibă hotar străin ce despărţea frate cu frate. ...Încă nu s’a stins generaţia din urmă care a văzut cu ochii suferinţa subjugării străine şi ea a umplut paharul amărăciunii revărsat în Unirea Bucovinei. Recunoştinţa acelora de astăzi, şi a acelora ce vor veni, se îndreaptă mai cu seamă către ţăranul gliei acesteia moldoveneşti de aici”.

„Suceava”, Anul I, nr. 272, 29 Noemvrie 1939.   

„Busculada”

„Zi obişnuită de noiembrie. Pe la orele 10, în faţa staţiei de autobuz de lîngă Uzina electrică Suceava, s-au adunat mulţi cetăţeni veniţi de prin satele vecine pentru a-şi rezolva diverse treburi la oraş. În sfîrşit, a sosit autobuzul. Călătorii erau nerăbdători să urce cît mai repede şi cu...orice risc. Hainele, nasturii, chiar şi coastele unora, au fost supuse la grele încercări. Pînă la urmă, jumătate din numărul călătorilor a rămas în staţie. Unii n-au vrut să se bage în busculadă, alţii au ieşit învinşi. Conducătorul auto a apăsat pe accelerator şi maşina, scîrţîind din toate încheieturile, a luat-o din loc. Motorul a început să gîfîie din greu. Nici oamenii nu se simţeau mai bine după busculadă”.

„Zori noi”, Anul XX, nr. 5580, Suceava, Sîmbătă 20 noiembrie 1965.