„Vara la Siret”

„Prin munţii Bucovinei” (II)

„Iată schitul Rarău, sub vârful muntelui ce i-a dat numele. Se trage dintr’o veche ctitorie, tot a lui Petru Rareş, de pe la 1451. Era ridicată această bisericuţă din lemn, în amintirea pribegiilor sale, în cealaltă parte a Rarăului, în locul zis Sihăstria, unde acum, drumeţul care vine dinspre Capul Satului, înainte de a începe urcuşul spre pietrele Doamnei, va trebui să se odihnească puţin la umbră şi lângă o cruce ridicată de creştinii ortodocşi câmpulungeni tocmai în amintirea acestei bisericuţe. După răpirea Bucovinei, biserica a fost mutată dincoace, adică unde se află astăzi, prin stăruinţa ieromonahului Sisoe, şi sfinţită în anul 1800. Marele nostru rege Carol I s’a închinat şi el cu toată evlavia la acest schit, poate la aceeaşi icoană, în faţa căreia Petru Rareş s’a închinat şi el, îngenunchind, plângând şi cerând ajutorul divin pentru el şi pentru toţi ai lui, când nevoie de izbeliştea vremii, a trebuit să fugă prin hăţişurile Rarăului. Ce suflet, ce curaj, ce aprigă iubire de ţară şi ce fiu al bisericii noastre”.

„Glasul Bucovinei”, Anul XVIII, n4. 4616, August 1935.        

„Vara la Siret”

„E cald la Siret în aceste zile de vară. E caldă şi berea. E cald şi vinul. Totul este cald în restaurantul <Moldova>. Atmosfera caldă e întreţinută şi de un picup înzestrat cu un <bogat> sortiment de plăci al căror număr nu trece de...trei. Toate în <perfectă stare>: vechi şi deteriorate. Anul acesta nu se ştie că în Siret există şi grădini de vară. Pentru că dacă s-ar fi ştiut ar fi fost deschise. Consumatorii sînt serviţi în localuri închise, ca nu cumva să respire aer curat”.

„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6126, Suceava, August 1967.