„La Dumbrăveni” (II)
„Pe la 6 ore, banchetul a fost gata şi o mică parte din societate a plecat cu trenul către Bucureşti. Cea mai mare parte însă a rămas desfătându-se în parcul din Dumbrăveni şi în saloane. Pretutindeni în saloane se găsesc tablouri alese, parte ale pictorilor renumiţi - am observat un Rubens mic - parte pictate de doamna Ghika...Seara, după dineu, avurăm o plăcută surpriză. Corul mixt al plugarilor din Dumbrăveni a dat în clădirea şcolii un concert la care am asistat cu toţii cu plăcere...Reveniţi de la concert, petrecurăm până noaptea pe terasa curţii. Tot parcul era scăldat în lumină electrică şi mai ales feerică era terasa pavilionului cu lumini multicolore, decor veneţian”.
„Deşteptarea” (Foaia Partidului Poporal Naţional), Anul X, nr. 56, 21 iulie 1902.
„Din Vatra Dornei”(I)
„De câtva timp, umblă prin parcul băilor diferiţi indivizi cu liste de subscripţie şi chete, molestând publicul vizitator. Atragem atenţia administratorilor băilor asupra acestui lucru, pentru a supraveghea mai bine parcul şi liniştea vizitatorilor”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, nr. 4865, 28 Iulie 1936.
„Pietrele dispar, apa trece...”
„Cu ani în urmă, râul Moldova îşi deplasa ameninţător matca spre satul Bărăşti, comuna Vadu Moldovei. Organele de stat au dispus construirea unor diguri de apărare şi plantarea luncii cu răchită. Însă anumiţi indivizi au început să disloce digurile şi să taie din plantaţii. Sustragerile se fac sub privirile indiferente ale celor puşi să vegheze la cerinţele obşteşti. Păi, vedeţi dvs., proverbul aici e cam aşa: dacă nici pietrele nu rămân, apa trece. Nu aşteptaţi o nouă inundaţie pentru a şterge urmele incorectitudinii”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6706, Suceava, Miercuri 9 iulie 1969.