„Acoperişuri, antene şi cabluri”
„Primele blocuri moderne de locuinţe au fost construite la Ostra în 1964. Toate imobilele fac parte din organizarea de şantier a Exploatării miniere Leşu Ursului, care le administrează printr-un colectiv. Cum se preocupă colectivul respectiv de îndeplinirea sarcinii încredinţate? Cel mai bun răspuns ni-l oferă însăşi starea blocurilor...Robinetele pierd continuu apă...în podurile imobilelor (acoperite cu ţiglă), cînd plouă sau la topirea zăpezii, locatarii au parte de nedorita apă. Dar şi-au făcut-o singuri: şi-au cumpărat televizoare şi, fără nici o reţinere, au spart ţigla, au înlăturat acoperişul pe mari porţiuni, instalându-şi antenele şi cablurile”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7541, Suceava, Martie 1972.
„Din insulele Ritititi...”
„Nu ştiu cum se face, dar cu cît este mai mică o ţară, cu atît mai mare se întîmplă să fie guvernul ei. Adică, mai numeros. Uite-i pe ăştia din insulele Ritititi. Sînt atît de mulţi, încît, cine nu-i iute de picior rămîne fără loc în Marele Consiliu. Pentru că acolo, amănunt important, nimeni nu ţine-n braţe pe nimeni, ca să nu iasă vorbe. Nici acum nu lipseşte vreun ministru, în afara celor care-au fost...devoraţi în cadru festiv, cu prilejul Marelui Ritual al Purificării Definitive. Sărbătoare ţinută cu sfinţenie în fiecare lună. Aşadar, iată strîns întregul guvern în Coliba Vieţii Noi, în timp ce, afară, în ritmul îndrăcit al tam-tamurilor, războinici şi femei dansează de-a valma cu bătrîni şi copii, scandînd fără încetare: <Ne-am învăţat dezbrăcaţi, ne e ruşine îmbrăcaţi>. <Gata cu jertfele>, se stropşeşte la miniştrii săi Faţă Frumoasă. <Pfui, aţi făcut un fum îngrozitor!>. Şi, fără să-i lase să scoată o vorbă, începe plin de solemnitate: <E cazul să vă atrag atenţia că ne aflăm într-un hal de criză, cum nici strămoşii noştri n-au mai apucat. Problema e cum ieşim din ea. Aştept idei>”.
„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 69, Martie 1990.