„Apelul unui vrednic primar”

„Despre şcolile poporale”

„<Ai carte, ai parte> este un adevăr netăgăduit, căci în timpul nostru omul fără carte este cu mânile legate, el este prada şi jertfa speculanţilor, cari caută să profiteze din nesciinţa lui. Esistenţa acestui adevăr o aflăm mai cu samă, cu părere de rău trebuie să o spunem aceasta, în ţara noastră, fericita Bucovină, căci la noi lucrurile merg pe dos şi dacă ne-am întreba de ce, ar rămâne întrebarea nerezolvată. Nici într’o provinţă din imperiul austriac nu aflăm atât de puţin interes pentru şcoală ca la noi, căci guvernul privesce şcolile noastre ca un lucru secundar. Dovadă despre acest fapt sunt mulţimele de comuni, în cari şi astădi nu esistă nici o şcoală”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 1, Suceava, 15 Mai 1887.

„Apelul unui vrednic primar”

„O nemaipomenită ruşine constituie şi înjurarea lucrurilor sfinte dar mai ales faptul că unii, în ziua Domnului, când clopotele bisericei îi cheamă în faţa altarului, merg cu căruţa încărcată de boarfe spre târg pentru arginţii lui Iuda, înjurând pe animalul nenorocit şi săvârşind cea mai mare fărădelege. Multe sunt păcatele noastre, dar unul pe altul să ne îndreptăm pe calea dreptăţii şi a adevărului”. 

„Suceava”, Anul I, nr. 28, 15 Mai 1936.

„Alchimie de bucătărie”

„Se ştie că în ospătării se poate servi mâncare caldă pînă la ora 22,00. Numai unitatea din Rădăuţi face o excepţie, în dezacord cu buna deservire. Începînd de la ora 18,00 se reprofilează în bufet unde se servesc băuturi. Uneori nici ora aceasta nu se respectă. Bucătăreasa, grăbită, încuie mîncarea în cămară. Prin nu ştim ce alchimie de bucătărie, meniul devine <proaspăt> a doua zi”.

„Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6038, Suceava, Duminică 14 mai 1967.