Marele Suveran al Renaşterii Româneşti

„Urmările hramului şi prasnicului”

„În 8/20 Septemvrie a.c. a fost, ca totdeauna, hram în Vatra-Dornei. Între mulţi alţi hrămuitoari a fost şi Gafiţa a lui George Căilean din Chilia, care, uitându-se prea mult în fundul păharului, a înserat prin târg şi abia într’un târdiu s’a pornit spre casă la care avea să treacă peste podul Armanului. Dar’ beată, cum era, se vede că n’a nimerit casa, căci a două di demineaţă, venind bărbatul său dela munte, unde era dus, a aflat’o moartă înecată fiind în apa Bistriţei. Noi Românii nu ne putem strica obiceiurile. Prin urmare nici George Căilean nu putu să facă aceasta. Din contra, el făcu cu ocasiunea înmormântării soţiei sale prasnic, la care veniră nu numai bărbaţi de prin Şarul-Dornei, Vlejeni, Popeni, etc. , ci şi vecinele repăusatei între carile se afla şi Gafiţa a lui Nichita Andron, care, de dragul prasnicului şi-a lăsat copiii, un băiat de 5 ani şi o copilă de 3 ani, singuri în casă. Copiii însă, fiind fără pază, au prins a se juca prin casă şi în jocul lor făcură foc într’un colţ de casă, şi când vedură că focul din ce în ce prinde a lua dimensiuni mai mari, se ascunseră de frică pe cuptoriu, unde şi fură aflaţi de cătră vecini morţi, înăduşiţi fiind de fumul dela foc”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 10, Suceava, Octombrie 1887.

Marele Suveran al Renaşterii Româneşti

„Regionala Suceava a dat dispoziţiune tuturor unităţilor sale din Ţinutul Suceava, ca în ziua de 16 Octombrie a.c. să se serbeze ziua de naştere a M. Sale Regele Carol II, prin serviciu divin, cuvântări şi imnuri, pentru a se arăta astfel recunoştinţa şi neţărmurita dragoste faţă de Marele Suveran al Renaşterii Româneşti şi Augustul Protector al Serviciului Social”.

 „Suceava”, Anul I, nr. 236, 15 Octombrie 1939. 

„Seraliştii”

„Negura serii a cuprins tot oraşul şi liniştea a pătruns pretutindeni acolo unde activitatea zilnică s-a încheiat. Geamurile luminate ale clădirii Liceului <Dragoş Vodă> din Cîmpulung indică însă că aici activitatea continuă. Sînt seraliştii, muncitorii-elevi care doar de cîteva ore au părăsit locomotiva, strungul sau rindeaua şi acum, disciplinaţi, stau în bănci şi, aplecaţi asupra caietelor, notează cuminţi explicaţiile profesorilor. Bucurându-se de condiţiile create de regimul de democraţie populară pentru a-şi continua studiile la învăţămîntul seral, 140 de muncitori din intreprinderile din Cîmpulung au absolvit pînă acum liceul seral”.

„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4927, Suceava, Duminică 13 octombrie 1963.