Patima beţiei
„După informaţiuni positive culese în Bucovina, am aflat că mai multe sate, adâncite în patima beţiei, au fost vindecate pe deplin prin spornica lucrare a preoţilor, cari, adeseori, pun pe ţărani să jure în biserică că nu vor mai bea. Astfel cităm satul Liteni lângă Suceava, scăpat de beţie prin preotul Berariu, de aseminea Horodnicul de jos, din care ţăranii alungară cu putere pe un Evreu ce vroia să deşchidă o cârciumă, lucru ce ar fi în România mai mult de cât o minune. Când poporul din un asemenea sat vrea să bea, îşi aduce o balercă cu vin în casa unui Român, la care se adună acei ce vreau să ia parte şi să bea cât îi trebue. Aceste sate erau mai înainte, când erau cufundate în patima beţiei, sărace şi păcătoase, cu aspectul murdar şi miserabil. Astădi ele înfloresc şi ajung tot mai mult a se apropia de starea acelora în care beţia este străină.”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, 15 Octomvrie 1887.
Orfanii fântânarului din Dănila
„În luptele din Iulie 1915, dela Boian şi Rarancea, a fost rănit şi fântânarul Anton Hoşmaniuc din Dănila şi aşa de grav încât, la 1 August, a repăusat, lăsând în urmă 6 copii mici fără casă şi masă. Primăria din Dănila a hotărât să le dăruiască loc de casă, iar parohul Ioan Berariu face un apel la o colectă publică în folosul orfanilor”.
„Viaţa Nouă”, Anul III, nr. 162, 12 Septembrie 1915.
„Start cu lipsă de organizare”
„Au trecut câteva luni de la intrarea în producţie a şantierului minier Leşul Ursului. În activitatea productivă s-au obţinut aici unele rezultate bune. Dar producţia planificată nu s-a realizat. Din relatările conducerii şantierului minier rezultă că aceasta se datoreşte unor cauze de ordin obiectiv. Dar sînt şi alte cauze care se creează aici, în mină. Ele îşi găsesc explicaţia în organizarea necorespunzătoare a muncii. Sînt la Leşu Ursului maiştri care se achită conştiincios de îndatoririle lor. Alţii însă nu-şi cunosc atribuţiile, nu lucrează în colaborare”.
„Zori Noi”, Anul XX, nr. 5546, Suceava, Marţi 12 octombrie 1965.