„Macul şi albina”

„Întîiul biurou de mijlocire în Suceavă”

„Domnul Ioan Turturean a deschis în Suceavă un biurou concesionat pentru a mijloci achisiţiunea de servitori şi servitoare, cumpărări şi vândări de case şi pământuri, lucru pentru muncitori industriaşi şi meseriaşi etc. Acest biurou se află vis-a-vis de librăria lui H. Beiner. Facem pe onoratul public luătoriu de samă la acest biurou, care uşurează foarte mult pe doritorii de a-şi procura lucru, servitori şi altele”.

„Revista politică”, Anul II, nr. 6, Suceava, 1 August 1887.

Fostul milionar...

„Fostul milionar persan Simion Curcioglu, celebru prin procesul său cu Plovschi, care i-a luat toată averea, îşi plimbă nenorocirea lui şi pe la Vatra Dornei, vânzând colo o bucată de stofă, colo un lucru oriental, câştigându-şi cu mult amar şi cu multă durere pâinea zilnică. Să sperăm că, de astă dată, în Octombrie, când se va judeca de secţiile unite ale Curţii de Casaţie procesul său, i se va da în fine dreptate, salvându-şi măcar o parte din fantastica avere şi putându-şi astfel asigura restul anilor ce-i mai are de trăit”. 

„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, Nr. 4871, 5 August 1936.

„Macul şi albina”

„Comuna Mihăileni, din raionul Siret, are în cultură peste 25 hectare de mac. Are şi destui stupi. Ne apropiem de un lan de mac în floare. Ici, colea cîte o capsulă perforată de gărgăriţă dar mai pe toate plantele înflorite stau albinele înţepenite, paralizate iremediabil de efectul necruţător al otrăvii. Ne deplasăm la sfatul popular al comunei. Un afiş cît toate zilele ne întîmpină chiar de la intrare <Toţi deţinătorii de stupi să-şi închidă albinele în zilele de ...întrucît în aceste zile se va prăfui macul>. Stăm de vorbă cu tovarăşul preşedinte Maftei Teodor: <Păcat, dar ce să le facem noi dacă ţăranii au luat prafuri de la farmacie şi au prăfuit macul? Dar lasă că îi astîmpărăm pe ăştia cu stupii, care astă iarnă vindeau mierea cu 40 lei/kg. Ştiţi ce le-am spus eu - continuă el - atunci cînd au venit să mă întrebe ce au de făcut? Legaţi şi voi albinele cu o funie şi n’au să mai zboare la mac>. <Şi ce-au spus?> întreb eu. <Au făcut o plîngere la raion, nu ştiu ce-o să iasă...>. Tovarăşe preşedinte, la iarnă să ştii că va fi mai puţină miere, iar <ăştia> or să ceară poate şi 80 de lei pe kilogramul de miere. Norod, la revedere!”.

„Zori Noi”, Anul X, nr. 2707, 3 August 1956.