„Serbare jubiliară la Volovăţ”
„Aniversarea de 50 de ani a M. Sale o va serba comuna Volovăţ într-un mod solemn în 28 a. l. c. Comitetul comunal s’a pus spre acest scop în conţelegere cu ambele societăţi din loc, <Dragoşiu> şi <Constantin cel Mare> predând societăţii <Constantin cel Mare> arangiamentul festivităţii. În program s’au primit următoarele puncte: Dimineaţă, după s. liturgie docsologică, apoi deschiderea unei esposiţii particulare a lucrărilor de mână naţionale lucrate în Volovăţ şi premierea acestora. Spre acest scop a promis dl. baron Nicolae Mustatza cinci salbe de argint ca premii pentru lucrări de mână femeeşti şi anume premiul întâilea şi al treilea pentru o colecţiune de cămeşi, ştergare, nafrămi etc., ear al doilea şi al patrulea pentru covoare, al cincilea premiu pentru colecţiune sau covor. După amiadădi va urma o festivitate poporală în pădure împreună cu tombolă şi teatru”.
„Patria”, Anul II, nr. 158, Cernăuţi, Duminică în 26 Iulie (7 August) 1898.
„În atenţia Direcţiei PTT”
„Primim la redacţie repetate plângeri că la poştă se pierd sau se schimbă mărcile poştale de pe scrisori. Multe plicuri francate cu mărci jubiliare, sau altele de valoare, uneori nu ajung la destinaţie, iar alte ori ajung la adresă cu mărci simple. Mărcile jubiliare, româneşti sau străine, dispar, pentru a fi înlocuite cu altele obişnuite. Aşa s-a întâmplat cu marca de <6 lei, luna Bucureştilor> şi altele. Se ştie că avem francări de mărci ce sunt intenţionat făcute şi reprezintă o deosebită valoare pentru colecţionari. O asemenea dispariţie, sau schimbul de mărci, e o abatere gravă. Diferite plângeri se fac şi în alte părţi ale ţării. Cerem deci ca lucrurile să fie îndreptate. Vom mai reveni cu alte plângeri şi sesizări”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, Nr. 4867, 1 August 1936.
„Ce-ar fi dacă”?
„...la spectacolele care au loc în sala <Ciprian Porumbescu>din Suceava publicul s-ar putea obişnui să respecte ora anunţată pentru a nu se da loc la repetate întîrziericare fac ca atât artiştii (de obicei în turneu) cît şi spectatorii să piardă ore preţioase de odihnă. În acest timp n-ar fi deloc rău dacă administraţia sălii s-ar gîndi să repare scaunele stricate pentru a se curma odată cu acel scîrţăit supărător care distrage atenţia spectatorilor”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2707, 3 August 1956.