Autobusul

„Esposiţia şcoalei speciale din Câmpulung”

„Ca în anii trecuţi, aşa şi la finea anului şcolar espirat, direcţiunea şcoalei speciale din Câmpulung, a espus, însă numai pentru trei dile, lucrările elevilor. Visitatorii regulaţi ai acestei prea modeste esposiţii vor fi aflat foarte multe objecte pe cari le vădură şi la esposiţiile din anii precedenţi. Cu toate aceste se poate afirma că lucrările espuse documentează un mic progres, deşi şcoala nu stă la înălţimea chemării. Între altele numeră între puterile sale didactice şcoala şi un post de calfă de măsar, care în grandomania sa proastă, documentând că e un discipol vrednic al faimosului baron Wolfarth, nu se sfieşte a spune la orice ocasiune la adresa Românilor insultele cele mai murdare, provocându-i totodată, că dacă doresc şcoale româneşti, n’au alta decât a merge în România”.

„Patria”, Anul II, nr. 159, Cernăuţi, Mercuri în 29 Iulie 1898.

„Copii jucându-se cu focul incendiază o gospodărie”

„În ziua de 9 iulie a.c. s’a declanşat un puternic incendiu la gospodăria locuitorului Grigore Moraru din comuna Stroieşti, judeţul Suceava. A ars casa şi şura numitului locuitor. Gospodăria nu a fost asigurată şi pagubele se cifrează la peste 60.000 de lei. Focul a luat naştere din neglijenţa unor copii cari, jucându-se cu nişte jăratec, au aprins şura în care se aflau nişte paie”.

 „Suceava”, Anul I, Nr. 154, 12 Iulie 1939.

Autobusul

„La trei ceasuri şi jumătate după prînz, autobusul în care mă aflu porneşte cătinel, ţinînd seama cu sfinţenie să-şi încetinească viteza în faţa oricărei cicatrice rămase de pe urma <vărsatului de vînt> de care a suferit grav şoseaua. Deşi concediul de vară mi-l voi petrece la mare, sînt nevoit totuşi prin forţa...drumurilor, să încerc ascensiuni cu durata de o secundă spre acoperişul autobusului, adevărate salturi sportive, pentru ca, în clipa următoare, să revin prin cîteva zig-zag-uri cu reflexe în stomac, la altitudinea primară, pe scaunul meu. Autobusul îşi vede însă de drum şi, gîfîind din obişnuinţă, înghite, treptat, tot drumul de la Rădăuţi spre Siret şi stopează, ca la o comandă dată de Moş Teacă, în mijlocul acestei arhaice aşezări, Siretul, sfidînd imensul val de praf care se ridică obraznic spre stratosferă”.

„Zori Noi”, Anul X, nr. 2688, Joi 12 Iulie 1956.