Uşuratec şi chefliu

„Stauroforul jidovit”

„Referitor la corespondenţele despre ocuparea postului de învăţător inferior la şcoala poporală din Rădăuţi mai este următorul cas tragic şi interesant. Profesorul de cântare bisericească ortodocsă s’a aflat, din îndemn numai lui cunoscut, necesitat de a vota în consiliul şcolar al ţării pentru Ovreiul Seidner. P.C. Sa seamănă a fi uitat în momentul nefericit cumcă poartă în calitatea sa de protopresviter-staurofor sânta cruce pe venerabilul său piept şi are deci sânta datoriă de a sprijini numai aderenţii lui Christos şi nicidecum inimicii ortodocsismului”.

„Patria”, Anul II, nr. 158, Cernăuţi, Duminică în 26 Iulie 1898.

„Problema bonurilor de alimente”

„Una din cele mai spinoase probleme, care irită sensibilitatea maselor muncitoreşti dela noi, o constituie  modul cum se achită salariile la diverse întreprinderi comerciale sau industriale. De cele mai multe ori cu salarii de mizerie, muncitorii sunt dependenţi de acest minim de existenţă pentru traiul de zi cu zi. Dar iată cum se petrec lucrurile. Inspectoratul muncii a fost sesizat că unii patroni, mai ales în judeţul Câmpulung, la lucrările care comportă plata salariilor la un timp mai lung, în loc de aconturi în bani dau lucrătorilor bonuri de alimente, valabile numai la anumite ghişee. Prin această măsură celelalte întreprinderi comerciale suferă o concurenţă neloială, iar muncitorul este obligat în modul acesta de a cumpăra mărfuri de calitate inferioară...Pentru curmarea acestui rău, eventual şi la alte întreprinderi, Inspectoratul Muncii roagă toate autorităţile administrative şi poliţieneşti din Ţinut să procedeze la eradicarea acestei practici”.

„Suceava”, Anul I, Nr. 150, 7 Iulie 1939.

Uşuratec şi chefliu

„De câţiva ani, locuitorii comunei Părhăuţi din raionul Suceava se străduiesc să ridice un cămin cultural. Din anul 1952 pînă la sfîrşitul anului 1955 s-a reuşit să se strîngă din suma votată la autoimpunere aproape 36.000 lei. La încasarea banilor însă s-au făcut nereguli. Banii erau uneori luaţi de la cetăţeni fără chitanţă sau cu chitanţă de mînă, <metodă> folosită şi de fostul secretar al Sfatului popular, Dumitru Mandachi...Acesta, după ce a încasat vreo 5.800 lei, a plecat cu banii să-i depună la bancă la Suceava, însă uşuratec şi chefliu cum era a cheltuit întreaga sumă. Întors la Părhăuţi, hoţul a fost descoperit şi înaintat autorităţilor pentru a-şi primi pedeapsa”.

„Zori Noi”, Anul X, nr. 2689, Vineri 13 iulie 1956.