„Furtună aprigă cu grindină cumplită”
„Furtună aprigă cu grindină cumplită a fost joi în Vicovul de sus. Fulgerul a lovit în mai multe locuri, a aprins clăi de recoltă pe câmp şi a detunat o fată care a rămas pe loc moartă. Grindina, pe alocurea mare cât ouăle de porumb(el), a bătut jumătate de oară şi a causat mare daună, mai ales în centrul satului. Pânile albe, în mare parte sunt nimicite de tot, deasemenea au suferit foarte mult pometele şi grădinile de legumi...Paguba se preţuesce peste 20.000 florini”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul I, nr. 24, Cernăuţi, Iunie 1891.
„Din Straja”
„În ziua de Constantin şi Elena avea să vie în satul nostru la recrutare. Feciorii din Straja, născuţi în anul 1899, s-au pornit cu mare bucurie încă cu o zi înainte la Rădăuţi. Joi a fost recrutarea şi n’am apucat a ne întoarce în ziua aceea cu trenul. Vineri dimineaţă ne-am suit în trenul de marfă şi am plecat spre casă. Iată că vine un domn conductor şi ne întreabă unde ne sunt biletele? I-am arătat legitimaţia de recrutare şi l’am rugat cu toată cuviinţa să ne lase să plecăm că suntem recruţi. La urma urmei i-am fi plătit pentru bilete, dar nu aveam parale căci stând în Rădăuţi două zile şi două nopţi, ni se gătise şi mâncarea şi banii. Am pierdut şi zile de lucru, dar nu bănuiam, căci pentru Majestatea Sa Regele facem din toată inima. Dar ce păţim noi? În Vicovul de Jos şeful de tren ne dă jos şi ne dă pe mâna jandarmilor. Ne-a luat şi ni-a spus că ne va veni pedeapsă în sat plata a 23 de lei de om. Jandarmii din Vicovul de Jos ne-au dat apoi drumul căci n’avea pentru ce ne reţine. Acum vă rugăm să ne faceţi dreptate. Suntem recruţi, ne ducem cu bucurie să facem armată pentru Rege şi pentru Ţară. Dar noi fiind ţăranii nu îngăduim ca să facă de noi batjocură un şef de tren. Cu sănătate: Vasile a lui Constantin Juravle şi Grigori Cotos, recruţi din Straja”.
„Glasul Bucovinei”, Anul III, Nr. 443, 12 Iunie 1920.
Ce-ar fi dacă...
„Ce-ar fi dacă tovarăşa Florica Lupu, directoarea căminului cultural din satul Poiana, ne-ar lămuri cum s-a stricat aparatul de radio al căminului şi pentru ce nu-l repară deşi s-au strîns bani pentru aceasta? Explicaţia dată de ea nu se satisface. Pînă acum n-am auzit de şoareci să atace...şi aparatele de radio! Le-or fi descoperit o putere de nutriţie mai mare decît a cerealelor - alimente clasice în hrana zilnică a acestor rozătoare?”.
“Zori Noi”, Anul XI, Nr. 2976, 21 Iunie 1957.