„Starea cooperatorilor din Bucovina”
„Stare mai pocită nu se află în natură. Spre a fi cooperator trebuie mult chin şi jertvă. Dacă ajungi odată la această stare trebuie să desperezi. Voiu ilustra pe scurt pricinile: cooperatorul are multe datorii, dar nici un drept. El stă la dispoziţia parochului. De este parochul om, îi mai merge lui cum îi merge, măcar se mângăe că are un paroch uman. Salariul cooperatorului este de 650 florini şi mai ajunge la 2 quinquenii. Atât e totul. Forurile guvernamentale au socotit ajungător acest salar calculând că cooperatorul lucră şi’n parochie, săvârşeşte funcţiuni, deci are venit şi poate trăi”.
„Deşteptarea”, Foaia partidului poporal naţional, Anul IX, nr. 30, Cernăuţ, 22 Aprilie (5 Maiu) 1901.
„Ziua Mamei”
„Duminică 11 Maiu, sărbătorim măreaţa sărbătoare <Ziua Mamei> aniversată în toate ţările cu cultură înaintată. Nimeni nu uită de ea. Este dorinţa tuturor ca această zi să învie o sărbătoare internaţională, căci până azi e unica legătură pacinică între popoare. Printr-un gând, în aceiaşi zi, ea uneşte, îndeamnă pe om la o resemnare nobilă, la iubire cătră aproape şi la adevărata omenie. Cine ar putea trece această zi uitând de dorinţa sa?.
„Cuvântul Ţărănimii”, Anul IX, Nr. 172, 11 Mai 1930.
„Despre unii birocraţi şi despre „morţi” care în fapt trăiesc”
„La sfatul popular comunal Voitinel, raionul Rădăuţi, mulţime de cetăţeni veniţi cu treburi îşi aşteaptă rândul. La biroul de stare civilă, ascuns între registre şi hârtii, stă la o masă Gh. Hrişcă, referent delegat cu starea civilă. Era dimineaţă şi Hrişcă se aştepta să aibă o zi liniştită. Atenţia îi fu atrasă de scârţâitul enervant al uşii. O femeie între două vârste avea probabil intenţia să-i tulbure liniştea.
- Ce doreşti leliţă? Întreabă referentul cu oarecare nemulţumire în glas.
- Mă numesc Elena Coroană şi vă rog să-mi eliberaţi un certificat de naştere tip
- Cerere ai? i se adresează Gh. Hrişcă. Drept răspuns femeia îşi întinse hîrtia.
- Păi leliţă...dumneata eşti moartă încă din anul 1950 şi nu-şi poţi elibera certificate de naştere. Numai certifiact de.. moarte îţi pot elibera. Femeia înlemni.
- Ei, fă dumneata o întîmpinare la tribunal şi te vor învia, ca să existi, altfel noi te considerăm moarte...precum se vede unii fac şi alţii trag. E timpul însă ca cei ce fac să şi tragă pentru faptele lor”.
„Zori Noi”, Anul X, Nr. 2641, 18 Mai 1956.