Salinele dela Cacica

 „Curs permanent pentru industria casnică la şcoala profesională din Câmpulung”

 „Pentru acele persoane bărbăteşti dela ţeară, cari posed oareşicare desteritate în stolerit, sculptură ori stru(n)gărit fără să fi învăţat una din aceste meşteşuguri la vre’un măiestru concesionat, există la şcoala profesională din Câmpulung un curs special spre perfecţionarea lor în industriile casnice române. În acest curs se primesc numai acei cari au vârsta de 18 ani şi posed în prelucrarea lemnului un grad de desteritate manuală. Cursul acesta este menit mai cu seamă pentru săteni. Frequentanţi sermani primesc pe timpul cursului, care durează numai un an, ajutoare de câte 20 coroane pe lună”.

„Patria”, Anul IV, Duminică 14 Martie 1909.

Salinele dela Cacica

„Salinele dela Cacica după cum se comunică din partea Secretariatului de finanţe dau o producţie lunară de 200 de vagoane de sare. Dintre ac4stea 100 rămân în ţară iar 100 se exportează în Basarabia unde e lipsă complectă de sare. Basarabenii o primesc cu preţ redus de 50 la sută. În schimb s’au obligat să ne dea cereale. Aprovizionarea cu sare întâmpină greutăţi foarte mari. Cea mai mare dificultate o prezintă faptul că gara e la o distanţă de 3 km şi jumătate departe de salină. Se simte nevoia construirii unei căi ferate pe această distanţă; specialiştii evaluează cheltuielile până la 800.000 de lei”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul III, nr. 377, Cernăuţi, Marţi 16 Martie 1920.

“Surdului degeaba-i cînţi de vale”

Are Sfatul popular al comunei Băneşti, din raionul Fălticeni, o tehniciană agronom. Are… însă, după cum mărturişeşte înşuşi preşedintele sfatului, mai bine n-ar avea-o. Păi aşa zău! De cînd a nins primul fulg de zăpadă, tehniciana Lenuţa Tărăboi n-a mai părăsit biroul sfatului popular. În fiecare zi, cînd vine la serviciu se aşează pe scaun, îşi scoate pe birou un teanc de dosare şi reviste şi începe... a „lucra”. Îşi aminteşte că are o prietenă pe care trebuie să o felicite cu cine ştie ce prilej, că cineva i-a scris un răvaş şi nu poate că mai întîrzie cu răspunsul. Mă rog „muncă nu glumă!” Prin luna ianuarie, preşedintele sfatului a „îndrăznit” să-i spună tehnicianei că trebuie să meargă la cele patru întovărăşiri agricole din comună şi să ajute la întocmirea planurilor de producţie. Lenuţa Tărăboi a făcut un... tărăboi de s-a auzit în toată comuna. De mai multe ori, comitetul executiv a criticat activitatea tehnicianei, a încercat s-o ajute în muncă, dar zadarnic. Vorba proverbului <Surdului degeaba-i cînţi de vale>.

“Zori Noi”, Anul XIV, Nr. 3.817, 16 Martie 1960.