„Reaua conducere”
„Cum vine că Românul, după atâtea experienţe triste, nu-şi vine în fire şi nu iasă din apatia cătră tot ce se ţine de viaţa publică? O causă principală a acestei apatii dăunăcioase, din toate punctele de vedere, zace fără îndoeală în reaua conducere. Nime nu-şi dă silinţa cuvenită, ca să lumineze poporul de rând asupra drepturilor ce le are după constituţie. De vor merge trebile şi mai departe tot aşa, numai ce ne vom trezi că pe toate punctele am pierdut terenul de sub picioare”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 5, Suceava, Iulie 1887.
„Pietrele dispar”
„Cu ani în urmă, cînd râul Moldova îşi deplasa ameninţător matca spre satul Bărăşti, în comuna Vadu Moldovei organele de stat au dispus construirea unor diguri de apărare şi plantare a luncii cu răchită. Însă anumiţi indivizi au început să disloce digurile şi să taie din plantaţii. Sustragerile se fac sub privirile indiferente ale celor puşi să vegheze la cerinţele obşteşti. Păi, vedeţi dvs., proverbul aici e cam aşa: dacă nici pietrele nu rămân, apa trece. Nu aşteptaţi o nouă inundaţie pentru a şterge urmele incorectitudinii”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6706, Suceava, Iulie 1969.