„Familia Hurmuzachi”
„Trecutul istoric al Bucovinei, înseamnă şi familia Hurmuzachi. Sunt filele de letopiseţ cele mai luminoase, cu sbuciumul, cu lupta pentru drepturile naţionale, cu dârzenia pentru păstrarea limbii, a bisericii şi a cărţii româneşti din partea aceasta a Moldovei. Fără înfăptuirile din casa boierească a Hurmuzachilor, cine ştie ce soartă şi mai amară ar fi avut norodul moldovean îngenunchiat. O familie destul de veche în ţării moldovene, pământeană, cu dregătorii până’n Divanul Domnesc şi boieri încă înainte de 1700. Răpirea Bucovinei adusese numai cumpănă grea. O singură familie, în acele vremuri prea triste, era altarul tuturor nădejdilor: familia boierului Doxachi Hurmuzachi”.
„Suceava”, Anul I, nr. 24, Februarie 1939.
„Drumul lemnului”
„Unul dintre drumurile lemnului, ajuns în zona industrială din valea Sucevei, trece prin lama de oţel a deruloarelor. Din buştenii masivi, coborîţi de pe rampă după o baie termică, se desfăşoară în evantaie pînzele albe ale viitoarelor plăci de placaj. Aici, mai mult ca în orice hală de industrializare a combinatului, trăieşti impresia interferenţei pădurii cu noul său destin. Foile de furnir, subţiri şi fragile, mai poartă încă înainte de a fi dimensionate şi introduse în dogoritoarele uscătoare ceva din aburul ozonat al înălţimilor silvestre. Metamorfoza lemnului pare simplă şi uşor de împlinit”.
„Zori Noi”, Anul XXIV, nr. 6883, Suceava, Februarie 1970.