17 Octombrie

„Moşneagul la danţ”

„Acest ţăran necult ţinu o cuvântare pentru a căror idei sănătoase şi frumos exprimate l’ar putea invidia mulţi oratori. El închină un păhar spre propăşirea învăţăturei sfârşind cu următoarele memorabile cuvinte: <În vremea mea era veacul întunericului, acuma e acel al luminei>. Pare că a fi rostit Dumnedeu de a doua oară cuvântul: să fie lumină, şi se făcu lumină. Ş’apoi moşneagul, necătând la cei 60 de ani pe cari îi purta pe spetele sale, se prinse cu unu de brâu pe care îl conduse cu un foc şi un avânt care mai că dedea de ruşine pe tinerii ce se ţineau de el”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, Octomvrie 1887.

„Lipsa creşte”

„Situaţia cetăţenimii româneşti din oraşele Bucovinei a devenit tot mai grea. Ea se compune, în mare parte, din meseriaşi cari, dela isbucnirea răsboiului, au rămas lipsiţi de câştig. Cojocarii Siretiului stau, de lungă vreme, în nelucrare, căci, deşi ar fi de lucru, lipsesc pieile, producţiunea în ţară fiind micşorată şi importul din România fiind oprit. Acelaşi lucru e şi cu cismarii din Suceava. Ar avea de lucru pentru oraş şi district, însă materialele trebuincioase (pielea, tălpile) sunt atât de scumpe încât din toată munca nu mai rezultă nici un câştig”.

„Viaţa Nouă”, Anul III, nr. 165, Octombrie 1915.