„Credinţe poporale bucovinene”
„Dacă îl roade pre cineva vre’o parte de trup, apoi se dice că e bine să iee o bucată de sare şi, suindu-se’n pod, s’o arunce pe cahlă în jos pe vatră, de acolo să i’o dee cineva eară în pod şi el o aruncă eară’n jos, până de trei ori, apoi face pe vatră foc deasupra sării, fără a sminti din loc, eară apoi o ia, o pune în apă ca să se topească, şi se unge cu cea salamură acolo unde’l roade; dacă nu-i ajută aceasta, apoi ie usturoi şi’l lasă prin toate borţile aflătoare în laiţă în jos de trei ori, ş’apoi se unge cu el la părţile bolnave ale trupului şi se vindecă”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 23, Cernăuţi, Martie 1895.
O „dihanie” pe uliţă...
„<Se prefac toate în satele noastre şi aşa de repede că parcă nu-i de crezut>, îmi spunea deunăzi un bătrîn din Volovăţ, pe care-l însoţeam prin încăperile muzeului rădăuţean. <Parcă nu de mult - continuă el - eram copil mic şi tare mă mai minunam de bicicleta care a trecut pe uliţa noastră, urmată de o hărmălaie de cîini, nedumeriţi şi ei de o asemenea dihanie.Am şi eu cîţiva nepoţi şi mă uit la jocurile lor. Îşi fac tractoare, batoze, trenuri, avioane, îşi pun difuzoare, iar pe beţe înfipte în pămînt întind fire telefonice şi electrice>”.
„Zori Noi”, Anul XI, nr. 2897, Suceava, Martie 1957.