08 Septembrie

„Mormintele voievodale din Bucovina” (I)

„Când Monarhia austro-ungară a tras, în 1775, hotarul ei despărţitor de lege şi limbă între Moldova şi Bucovina de astăzi, ea a încorporat o nouă provincie românească în conglomeratul policolor de naţionalităţi, care trebuia să se prăbuşească abia după terminarea războiului mondial. O nouă provincie românească s’a născut din unitarul şi armoniosul trup al Moldovei lui Ştefan cel Mare. La Rădăuţi, la Putna, la Suceviţa, la Volovăţ, al Bădeuţi, la Voroneţ, la Solca, la Suceava, la Siret, la Humor, la Moldoviţa, la Dragomirna, la Arbore, se cutremură zidurile vechilor ctitorii voievodale...”

„Revista Bucovinei”, Anul III, nr. 8, Septembrie 1944.

„Pădurile viitorului”

„Din anul 1960 şi pînă acum s-a împădurit în regiunea noastră cu diferite specii de răşinoase şi foioase o suprafaţă de aproape 50.000 ha. În creierii munţilor, la îndepărtate cantoane silvice, pădurarii ca nişte veritabili grădinari au acum în grijă tinerele arborete executînd diferite operaţiuni. Strădania şi preocuparea lor amintesc de faptul că pădurea ei a devenit şi ea un vast şantier unde orice amănunt înnoitor are în vedere perspectiva. E ca şi cum munca aceasta pasionantă ar lăsa să ţi se dezvăluie privirii falnicele păduri de peste ani, cu neasemuitul lor mozaic de culori: verdele uşor argintiu al brazilor, incendiile portocalii ale paltinilor, roşul aprins al scoruşilor, nuanţele de oranj ale mestecenilor, într-o toamnă de aur cum au trecut atîtea pe meleagurile frumoasei Bucovine”.

„Zori noi”, Anul XXII, nr. 6133, Suceava, Septembrie 1967.