„Pădurile noastre...”
„În partea de miadă noapte a Moldovei se află moşia regească Broşteni. Acolo sunt încă păduri unde nu s’au audit sunetul securei şi pe unde nici nu au călcat poate picior omenesc...Sute de plute trec în toată diua la vale, luându-şi cursul de pe Bistriţă pe Siretiu până la Galaţi, unde, după ce s’au prelucrat în unul din cele mai mari ferestee cu aburi a Europei, se încarcă pe Dunăre şi apoi se trimit până la Panama, unde se întrebuinţeadă la lucrările canalului celui mare”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 1, Suceava, Mai 1887.
„Drumul buştenilor”
„Micuţul dar harnicul tren de munte şi odată cu el zeci de autoremorci prind să coboare spre combinat noi porţii pentru cele trei gatere, care din zori şi pînă-n seară, ba chiar şi noaptea, transformă în cherestea de cea mai bună calitate buştenii tăiaţi din falnicele păduri de conifere şi foioase.Jos, în vale, am poposit printre lucrătorii combinatului forestier din oraşul Fălticeni. Am urmărit drumul buştenilor pe fluxul de fabricaţie. Primul popas: în depozitul de buşteni <Volta> şi un trunchi uriaş se rostogoleşte de pe remorcă. Nu bine ajunse jos pe rampă şi de îndată intră în mîini harnice ce au început să-l pregătească pentru noua înfăţişare ce urma să o primească. După ce este ajustat niţel buşteanul porneşte agale sprijinit de o bandă rulantă după dimensiunile lui să facă o baie. Înainte de a intra în hala de gatere, ca la un veritabil atelier de croitorie, ce-i drept ceva mai mărişor, este măsurat la talie şi introdus în gater, buşteanul se transformă în scînduri”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5115, Suceava, mai 1964.