„Deschidere de birou tehnic”
„Carol Hlawin, atât geometru civil, autorisat în mod oficial şi obligat prin jurământ, cât şi technic silvic, provedut cu diploma de esamen mai înalt de stat, ţinut sub conducerea ministeriului, având o pracsă de 17 ani în toate ramurile silviculturei, are onoare a face cunoscută deschiderea biroului său tehnic în Câmpulung şi a ruga cu supunere să i se predee însărcinări spre a întreprinde şi esecuta măsurători, disposiţiuni pentru o esploatare raţională a pădurilor, censurări de elaborare de feliul acesta, apreţiări de moşii, regulări (economisări) eventual inspecţionări de păduri mai mari, compuneri de petiţiuni şi recursuri relative la aceste, sub garanţă că le va efectua în mod cuviincios şi va face pretensiuni moderate”.
„Patria”, Anul II, nr. 84, Cernăuţi, Ianuarie 1898.
„Câmpulung Moldovenesc - Ţară de baladă”
„O trăsură săracă mă aduce în oraş. Câmpulungenii bat drumurile cu picior de pasăre pe culmile sure. Trăsurile sunt numai pentru luftari. O specie de oameni de toate culorile, poate şi de toate naţiile, care se abat o dată sau de două ori pe an, vara ori iarna, pentru a sorbii în plămânii lor bolnavi, storşi de vlagă, aerul tare din zonă. Locuitorii îi numesc luftari. N’am cercetat de ce le zice aşa, dar este lesne de înţeles. Vin şi ei din toate colţurile lumii, se minunează de munţii noştri, şi pe urmă se duc din nou în oraşele lor tentaculare. Se duc unul după altul îndată ce soarele începe să pălească ca o gutuie coaptă, în toamnă. Câmpulungul este mai mult un sat pitoresc decât un oraş. Dacă ai întâlni un pumn de boabe albe şi le-ai fi aruncat aşa la întâmplare în toată Valea Moldovei, acolo în căldarea aceea de munţi, nu ţi-ai fi închipuit mai bine Câmpulungul. Se înşiră vraişte, fără nici o noimă, cu toate casele aruncate pe o parte şi alta a văii, altele spânzurate pe câte un povârniş, toate stau lipite de coasta muntelui ca o minune...”
„Suceava”, Anul I, nr. 19, Ianuarie 1939.