„Adevărata iubire creştinească”
„Rog să se ştie că la iarnă (1931) ar fi zece de când (din 1921) an de an, iarnă de iarnă, ograda mănăstirii Sf. Ioan este locul unor duioase fapte de iubire a aproapelui. An de an s-au împărţit şi se împart aice gratis câte 100 metri steri de lemne tuturor săracilor nevoiaşi ai Sucevei. Ba, ştim că, cu bine întărită poruncă, Părintele Pancratie a hotărât că şi după săvârşirea sa din viaţă această mare milostenie să nu ortoiască în vecii vecilor, amin, hrănită fiind dintr-un anume fond înjghebat de Sf. Sa Părintele Pancratie.
Care lucru e bine să-l ştiţi şi d-voastră, d-lor redactori de la <Făt-Frumos> şi toată obştea”.
„Făt-Frumos”, Anul V, Nr. 3, Suceava, Mai-Iunie 1930.
„Lîna de lemn”
„Un produs nou? Nu. Se fabrică de ani de zile. Oamenii din partea locului îi spun <lînă de lemn>. Este o asociaţie între fineţea lînei adevărate şi fîşiile lungi şi subţiri desprinse în goana cuţitelor din lemnul de răşinoase. Şi această <lînă de lemn> se fabrică numai la Pojorîta. De aici autocamioanele şi vagoanele de cale ferată o transportă în întreaga ţară. Un fapt nou. Talajul se fabrica pînă nu de mult din lemn rotund, pe care ferăstraiele mecanice îl dimensionau la mărimile cerute de maşini. Ori acum, fîşiile de talaj, care se deapănă în rotocoale lungi ca şpanul de strung, sînt scoase din lemnul pentru foc”.
„Zori Noi”, Anul XIX, nr. 5449, Suceava, Sîmbătă 19 iunie 1965.