„Gimnasiul gr.or. din Suceava”
„Aşa numitul gimnaziu gr.or. din Suceava a trecut şi trece şi până în dilele de adi de un gimnasiu la care n’au existat şi nu există cestii naţionale şi confesionale, şi aceasta se poate dice atât despre tineretul studios, cât şi despre corpul profesoral şi nu mai puţin despre conducătorul gimnasiului. Ţinta gimnasiului a fost şi este de a reţine dela tineretul încredinţat acestui institut toate amărăciunile naţionale, cât şi cele confesionale, cu scop ca studenţii acestui institut, devenind odată maturi, să fie liberi de orice pasiuni de felul acesta”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul I, nr. 14, Cernăuţi, Duminică 16/28 Iunie 1891.
“Din scrisoarea unui ofiţer rănit”
„Înaintăm spre culmea dealului cucerit azi de ai noştri. Sus, un Grefier din Rădăuţi (îl recunosc ai mei) mort, aşa de împăcat, după expresia feţei, trăsnit de o bucată de şrapnel în piept; numai sângele i-a dat pe nas, ochii i-a închis bine, şi când îl întorc cu faţa în sus, pare-că ar zice <Am murit bre, nu vedeţi?>. Baioneta şi furca i-s frânte în două. I le punem în chip de cruce la cap.
...Şi hârleţele sapă, taie, rup pământul, toacă. Deodată, un glas: <D-le Zugshufer, aice nu pot săpa, îi o rădăcină mare>. <Ce rădăcină?> se răsteşte el, prinde, apucă, zmunceşte şi rădăcina se moaie şi iese la iveală - e mâna cu unghiile crispate, un braţ, un cap cu ochii de sticlă, un rus desmormântat! Şi am dormit aproape de el, în şanţul gata săpat îndemânatec cu o cutiuţă şi cald ca un mormânt...”
„Viaţa Nouă”, Anul III, nr. 154, 6 Iunie 1915.