„Pădurile, concubinatele şi cârşmele...”
„Mai ales gospodăriile cu pădurile comunale se află în stare de tot tristă şi n-ar fi nici o crimă dacă măcar comitetul ţării ar mai pune stavilă devastărilor acestor păduri, cercetând conturile comunale respective mai adese şi nu ca pân’acuma, numai superficial şi dând crezământ raporturilor date din partea antiştilor...Pădurile din Vicov, Horodnic, Suceviţa, Marginea, Seletin, Straja...se devastează văzând cu ochii şi domnii de la cârmă n-au timp a se ocupa cu acest lucru şi las la naiba administrarea bunului obştesc...
Am mai zis că concubinatele din districtul Rădăuţi se urcă la un număr considerabil, drept urmare a cârşmelor necontrolate. Afirm şi acuma că cârşmele din cele comune sunt isvorul acestei decadenţe morale şi numai prin oprirea licenţelor şi mai rară îngăduire a acestora s-ar pute sana această rană sângerândă a poporului din district şi oraşul Rădăuţi. Cum de nu bagă sama dl. Prefect că cârşmele stau zi şi noapte deschise, în contra nenumăratelor emise, ba chiar şi în contra legilor esistente? Cum devine că chiar Duminica, pe timpul serviţiului divin, nu se închid aceste cuiburi a tot răul? Cum că licenţa pentru aşa-numitul joc al tineretului se îngăduie numai cârşmarilor?”.
„Patria”, nr.372 din 21 ianuarie / 2 februarie 1900.