„Antichităţile din Bucovina au pentru studiul istoriei române o însemnătate necontestabilă, atât prin mulţimea cât şi prin preţul lor istoric. În această ţară aflăm un şir întreg de mănăstiri şi biserici din diferite timpuri, zidite de voievozii şi boierii români. Ele au fost înzestrate de către ctitorii lor cu moşii întinse şi cu feliurite obiecte scumpe. Ca să arătăm ce feliu de lucruri se pot afla în mănăstirile şi bisericile noastre, amintim numai: Codicele voroneţean şi Evangheliul din Voroneţ, cu portretul adevărat al marelui Ştefan. După alipirea Bucovinei cătră imperiul austriac s’au secularizat moşiile mănăstiresci, formându-se din ele Fondul religionar gr. or., aşa că astăzi număram numai trei mănăstiri. Odoarele acestor mănăstiri secularizate, închinate de voevozi şi de boieri, au trecut în proprietatea bisericilor. Aceste obiecte, care fiecare din ele amintesc câte un fapt din istoria noastră, s’au inventariat. Din această inventare însă rezultă o nepăsare totală faţă de antichităţile preţioase pe care le posedăm, căci sunt trecute în inventar cu un preţ foarte mic, care reprezintă numai materia din care sunt lucrate, fără să fie luat în considerare preţul lor adevărat, preţul lor ca obiect de antichitate”.
„Revista Politică”, Anul I, nr. 23, 15 Prier 1887.
„Duşmanul de clasă”
„Ura înverşunată a duşmanului de clasă se îndreaptă spre tot ce e muncă creatoare şi în primul rând spre producţie. Ei turbează împotriva activiştilor de Partid şi ai sindicatelor, care organizează şi conduc lupta pentru îndeplinirea Planului, turbează împotriva fruntaşilor în producţie, a fabricilor, a maşinilor. Dar tot mai mult se lovesc ticăloşii de vigilenţa patriotică a oamenilor muncii. Capitaliştii, foştii moşieri, chiaburii, rămăşiţele legionare şi toate uneltele lor încearcă pe toate căile, folosind toate metodele, să lovească în oamenii muncii, pentru a le slăbi efortul de ridicare economică a ţării”.
„Lupta poporului”, Anul III, nr. 509, Suceava, Aprilie 1949.