„S’au imprimat mărci comemorative, înfăţişând fragmente din istoria diverselor provincii, dar singur pământul clasic al istoriei moldoveneşti şi româneşti a rămas şi în privinţa asta pe dinafară. Nici măcar Putna cea glorioasă, care adăposteşte osemintele celui mai slăvit Domn al neamului, n’a fost vrednică să figureze şi dânsa pe-o marcă jubiliară!...În războiul desrobirii, la care fiecare provincie robită a avut datoria să contribuie cu cât mai multe semne de recunoştinţă românească, Bucovina a adus, relativ, jertfele cele mai multe şi cele mai impresionante. Eroismul lui Ion Grămadă va rămâne o pildă, până la care nu s’a putut ridica nici unul din ţinuturile liberate. Când a sosit ceasul ca sufletul Bucovinei să pecetluiască prin votul său desrobirea câştigată cu jertfele armatei române, el nu şi-a precupeţit votul, ci încununat de sublimul unui avânt fără egal, a strigat să-l audă străinătatea şi istoria, că nu înţelege a nu se da întreg şi necondiţionat, dorului care i se împlinea. Nu se preţuieşte o provincie numai după întinderea suprafeţei şi numărul locuitorilor. Valorile morale, pe care istoria le descoperă în pământul şi în sufletul unei provincii, îşi au şi ele importanţa când e vorba a se fixa rangul acelei provincii!”.
„Făt - Frumos”, Anul IV, Suceava, Martie - Aprilie 1929.
“Despre telefoane”
„Cetăţenii oraşului Rădăuţi sînt nemulţumiţi uneori de felul cum sunt deserviţi de către personalul oficiului telefonic din localitate. Sînt cazuri cînd trebuie să aştepţi la receptor cîte 10-15 minute pînă ce telefonista răspunde la apel. Şi atunci rămîi surprins. În loc de numărul cerut, primeşti un alt număr de telefon. Dar cu asta nu s-a terminat necazul. Unele telefoniste obişnuiesc să te întrerupă cînd eşti în toiul convorbirii. Dacă încerci cumva să reclami vreo neglijenţă, operatoarea nu te mai serveşte de loc, sub pretextul că numărul solicitat ar fi ‘ocupat’”.
„Zori Noi”, Anul XIV, nr. 3818, Suceava, Joi 17 martie 1960.