„Mâncarea lor este pe primul loc mămăliga, nedespărţită de suflarea românească, pregătită din făină cumpărată în Moldova. Ca udătură întrebuinţează mai ales lăptării de tot felul: brândă, lapte dulce, acru, unt, smântână etc. Ca mâncare mai de lucs au balmoşul, un fel de mămăligă pregătită în smântână, în loc de apă. Mai mănâncă apoi carne arareori de vită, mai des de mascur sau cârlan; adesea ori taie păsări, cu deosebire raţe şi gâşte, cari de altfel duc viaţa cea mai fericită în sânul apelor, ce le întâlnesc în toate părţile. Hrana este prin urmare îndeobşte bună şi întăritoare. Drept băutură întrebuinţează mai ales vinul, deşi acesta e de o calitate proastă şi cam scump fiind importat în Bucovina, unde nu creşte via, din causa înălţimei locurilor. Afară de vin se mai bea mied pregătit din miere, precum şi burcut, apă minerală feruginoasă plină cu acid carbonic, care isvorăşte pretutindenea în munţii Dornei”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, 15 Octomvrie 1887.
„Cîntecul difuzoarelor şi zumzetul ferăstraielor”
„Un ultim fluierat şi roţile locomotivei au început să se învîrtă punînd în mişcare întreaga garnitură de vagoane. Odată plecaţi, ne-am aşezat lîngă geam admirînd frumuseţile naturii. Mai întîi dealurile golaşe, apoi munţii îmbrăcaţi în haina de culoare verde închisă a brazilor. Printre copaci, razele jucăuşe ale soarelui, care trecuse de zenit, mîngîiau crengile dîndu-le un luciu argintiu. La Falcău, în împărăţia pădurilor, trenul s-a oprit. Aici ne-a întîmpinat cîntecul difuzoarelor împletit cu zumzetul ferăstraielor, freamătul muncii forestierilor înfrăţiţi cu pădurea”.„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4930, Joi 17 octombrie 1963.