Ion DRĂGUŞANUL

VOLOCA PE DERELUI. În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă feciorilor săi, Constantin şi Săcuianul, „cumpărături din Voloca”, apoi satul ajunge în proprietatea mănăstirii Putna.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Voloca „53 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 dascăl, 1 jidov, 1 scutelnic şi 49 birnici, anume pe: Onofrei dulgher, Pătraş sin Toader, Onofrei rusul, Anton zet Măriuţii, Neculaiu sin Ostafi, Ion Pavliuk, Andrieş scripcar, Mateiu Pavliuk, Vasile sin Pavliuk, Georgi Tokar, Vasile sin ego, Ion sin Ursul, Ursul Tokar, Vasile Buză, Ion sin Georgiţă, Nechita Mitian, Neculaiu sin ego, Hlopina, Ştefan bejenar, Toader sin Vasile, Ilaş brat ego, Costandin zet Siomion, Vasile zet Hechitei, Antohi Hubar, Ion rotar, Ursul sin Lupaşco, Andronic Mănăilă, Grigoraş sin Lupaşco, Enache sin Onul, Neculaiu sin Lupaşco, Andrieş Panteleiciuk, Toader sin Panteleiciuk, Andrieş nepot lui, Andrieş sin Lupaşco, Ion zet Andrieş, Ion sin Mihail, Simion zet Lupaşco, Andrei sin Simion, Andrieş sin Onofreiu,  Onofreiu sin Lupaşco, Ion sin Mateiu, Mateiu, Vasile sin ego, Andrieş butnar, Ivan rus, Macsin vătăman, Ivanki rus, Vasile dulgher şi Simion Holovaci.

Rufeturile erau pentru jidovul orândar Leiba sin David, pentru popa Neculaiu şi dascălul Toader şi pentru scutelnicul popii, Ion. 

Aflat pe malul stâng al Dereluiului, în dreptul Cuciurului Mare, satul Voloca avea, în 1774, 44 familii (2 popi, 62 ţărani, în 1775), numărul familiilor ajungând la 119, în 1784.

Prin testamentul din 28 iunie 1820, Ilie Baloşescul lăsa soţiei sale, Măriuca, şi copiilor săi, Catrina, Ştefan şi Vasili, partea din moşia Voloca pe care o stăpânea, numită Marcova.

Biserica Sfântului Nicolai din Voloca pe Derehlui a fost construită între anii 1829-1831 şi dotată cu un iconostas, în 1833, de Theodor Cepişca. În 1843, biserica avea 2.207 enoriaşi, paroh fiind Ioan Balmoş. În 1876, cei 2.960 enoriaşi ortodocşi erau păstoriţi de parohul Cassian Stratulat şi de preotul cooperator Nicolai Filievici. În 1907, paroh era acelaşi Cassian Stratulat, născut în 1836, preot din 1866, paroh din 1873, preot cooperator fiind George Velehorschi, născut în 1876, preot din 1901, iar cantor, din 1903, Ilie Pojoga, născut în 1856.

Din 1881, la Voloca pe Derehlui funcţiona o şcoală cu 6 clase[2].

În 1890, satul Voloca pe Derelui avea 3.540 locuitori, primar fiind Ştefan Ungurean. Învăţători erau Teodor Vasilovici şi Eufrosina Simionovici, Casian Stratulat şi Ioan Ianovici erau parohi, iar cantor bisericesc era Nicolai Michitovici.

Banca populară raiffeisiană din Voloca pe Derelui a fost înfiinţată în 29 martie 1903, sub direcţiunea lui Casian Stratulat şi sub preşedinţia lui P. Choplina, vistiernic fiind Atanasie Dobîca.

O colectă, în folosul Societăţii „Şcoala română”, făcută, în 1895, de parohul Cassian Stratulat, îi menţionează, printre binefăcătorii din Voloca pe Derehlui, pe preotul cooperator Ioan Ianovici, pe primarul Nicolae Onufreiciuc şi pe cantorul bisericesc Nicolae Nichitovici[3].