Ion DRĂGUŞANUL

VĂŞCĂUŢI PE CEREMUŞ (II). Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Vascăuţi, moşie a banului Nicolai ROZNOVAN, „125 – toată suma caselor”, însemnând 5 popi, Andrei, Coste, Ilie, Ion şi Andrei, 11 văduve, Iliana, Odochia, Dosa, Odochia, Acsenia, Hafia, Odochia, Nastasia, Aniţa, Antima şi Vasilina, 1 jidov, Leiba, 1 ţigan, Ion, şi 107 birnici, şi anume: Ştefan ROSCHIP vornic, Tudosi Cepereac, Luchian Arsăni, Mihal ciobotar, Petrea morar, Vasile Ceberoc, Tănasi Şocot, Ivan sin Iacob, Sămen Duduca, Costin Strinotca, Andrei Leveroc, Luchian Stratiiciuk, Ivan Ţepală, Nechifor Romaniuc, Iacob Cozăriez, Luchian brat ego, Ilie Vacarciuk, Nechifor Săminiuc, Vasili Stoica, Iacob Cosovan, Ion Nosănucu, Tănasă Cioberoc, Simion Adămoiu, Nichita Florocu, Ivan Sasul, Petro Osănceco, Giorgie Popovici, Ivan Cozacop, Dumitru Lucic, Fedor Tomaci, Macovei Larion, Ion Breniţe, Ivan Şârchiu, Nicolai Cozoriz, Pricop rus, Ivan Lotric, Onofrei sin Florin, Ivan Şapca, Petricu, Ignat Samoil, Mirăuţă moldovan, Hrihor ungurian, Vasili CIOMOŞ, Gligoraş vătăman, Onofrei butnar, Ivan Gotaş, Costandin ungurian, Ştefan sin Pripecioi, Andrieş sin Costandin, Ştefan Romanuc, Vasili Condre, Ion Şotcă, Ştefan sin Pălanul, Darie Popovici, Gligoraş lipovan, Toader Şanca, Toader Prepeliţă, Costandin Şfaica, Fedor sin Prepeliţă, Dumitru Cozanco, Dumitru Haciman, Nichifor rus, Andronic zet Cozmii, Foca, Iacob Crainic, Hrihor sin ego, Mihai Brosoc, Cozma cel Bătrân, Fodor Târnovii, Luchian Coful, Fodor Ignat, Gligoraş Haraz, Luchian Haras, Ivan Debul, Ion Gavrilico, Ştefan Gavico, Luchian Bandor, Ştefan sin ego, Ştefan Nicolaicenko, Ivan Haciman, Ivan Bandora, Ivan Gaverco, Ion Gaverco, Vasili Bandora, Ştefan Goleta, Pintelei Litii, Ion Leontii, Ştefan Leontii, Matei morar, Ştefan Săverin, Ilie Radică, Ion Petricior, Pricop Divulchi, Ştefan Zălisco, Giorgie Bogdan, Dumitru Oporac, Nichita Găvan, Vasili sin Tudosii, Tudosii, Timofei Măcaru, Costin Măcaru, Costin scripcarul, Ivan Coilu, Vasili Târnovii, Fedor Chicloco, Fedor Coju şi Ignat Prepeliţă.

În 1774, Văşcăuţi pe Ceremuş avea 124 familii (4 popi, 188 ţărani, în 1775, menţionat drept Vascăuţii), numărul familiilor ajungând, în 1784, la 282.

Primele familii evreieşti, Barber, Prostak, Lifsches, şi Wiznitzer, vin din Galiţia şi se aşează la Văşcăuţi în jurul anului 1800.

Biserica Sfântului Nicolai din Văşcăuţi pe Ceremuş, ctitorită, în 1834, de baronul Ioan Apostol Petrino, restaurată, în 1876, de baronul Nicolai Petrino şi resfinţită în 1877, avea să fie dotată cu o capelă a familiei Petrino, în 1856. Mai exista o bisericuţă, cu hramul Sfintei Maria, în Văşcăuţii de Jos, cea a Sfântului Nicolai aflându-se în Văşcăuţii de Sus. În 1843, biserica din Văşcăuţii de Sus, cu 1.420 enoriaşi, patronată de familia Petrino, în avea paroh pe Constantin Lucescul, iar biserica din Văşcăuţii de Jos, cu 904 enoriaşi, patronată de aceiaşi familie Petrino, avea postul de paroh vacant. În 1876, este menţionată doar biserica Sfântului Nicolai, cu 3.001 enoriaşi şi cu Alexandru Maximovici paroh. În 1907, patron bisericesc era Roman Freitag („vineri”, în română), paroh fiind Mihail Cupcianko, născut în 1847, preot din 1877, paroh din 1883, iar cantor, din 1901, Vasile Halip, născut în 1868.

Din 1778, funcţiona la Văşcăuţi o şcoală moldovenească cu 4 clase, din 1888 fiind deschisă şi o şcoală de fete cu 2 clase, iar din 1900 s-a înfiinţat şi o şcoală filială cu o clasă[2].

În 1890, târgul Văşcăuţi pe Ceremuş avea 4.787 locuitori, primar fiind Nicolai Zukowski. Învăţători erau Petru Timcovici, E. Kukielka, Alexandru Dudca, Nicolai Şciupac, Valeria Rubisch, Carol Ehrenspoch, Claudia Cordaşevska şi R. Dumansca. Parohi erau Mihail Cuparenco şi Constantin Hlibca.

În 13 iulie 1941, circa 150 de evrei din Văşcăuţi au fost deportaţi, de bolşevici, în Siberia,  iar în iulie 1941, alţi 750 de evrei au fost deportaţi în lagărele din Transnistria.