Ion DRĂGUŞANUL

Întărit, în 8 iulie 1453 lui Mihail logofăt, cel care avea să negocieze primul tribut cu turcii, „satul Şirouţi… mai sus pe Budilci”, care-l cumpărase de la Şendrică, a fost vândut, în 11 februarie 1478, de nepoţii lui Dan Poiană, Mihăilă şi Piţurcă, lui Iuga vistier („pan Ignatie, numit Iuga”), soţul cneaghinei Nestea, tatăl lui Mihul, Sobţea şi Sofica, pentru 300 zloţi tătăreşti. Şi, astfel, „în acelaşi ceas, înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri, pan Iuga vistier… a dat acest sat mai sus scris, anume Şirăuţi, mănăstirii noastre de la Putna”. Iuga fusese convins de egumenul Putnei, „smeritul arhimandrit Ioasaf”, să cumpere Şirăuţii şi să-l dăruiască mănăstirii încă din 25 ianuarie 1476, şi în 1 iunie 1476, ba chiar şi în 29 iunie 1476, în toate aceste documente menţionând şi Şirăuţii, printre danii de obiecte bisericeşti, de bani, de vii şi de cai, menite pomenirii lui veşnice „la 1 ianuarie, în ziua Sfântului Vasilie cel Mare, seara parastas, iar dimineaţa sfânta liturghie”.

În 7 martie 1487, Şteful, fiul lui Hărman, şi sora lui Marina, jupâneasa lui Mihail Rogaşevschi, dau mănăstirii Putna satul „Maneuţi, cu mori pe Suceava” şi primesc, la schimb, „un sat, anume Şirăuţi… pe care sat îl cumpărase pan Iuga vistier de la Mihail şi de la Piţurca, nepotul lui Dan Poiană, pentru 300 de zloţi tătăreşti, iar pan Iuga a dat acest sat Şirăuţi pentru sufletul său mănăstirii noastre Putna”.

În 12 martie 1622, Ştefan Tomşa întăreşte fostului staroste Gavrilaş „jumătate de sat Şerăuţi, cu heleştee, ce este lui cumpărătură de la Ionaşco, fiul răposatului Lupu Stroici… şi a opta parte tot din acel mai sus scris sat de Şerăuţi, ce-i este cumpărătură de la Gligorie, fiul lui Jadovanul, aşijdere şi altă a patra parte tot din acel mai sus scris sat Şerăuţi, ce-i este cumpărătură de la toţi nepoţii Stancăi”.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost satul Şerăuţi, cu heleşteu şi toate veniturile”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Şerăuţi, moşia mănăstirii Sfântul Spiridon, „62 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Grigoraş, 1 jidov, Iosip, 7 vădane, Catrina, Nastasa, Irina, Catinca, Palaghia, Gafiţa şi Tudosca, 11 case pustii şi 41 birnici, şi anume: Nicolaiu vornic, Grihor Şeremed, Nechita sin Coiţan, Toader zet Coiţan, Apostul Coiţan, Grigoraş Coiţan, Ion Frânzeiu, Andrei Sofronii, Sofronii Zăiţăncu, Alecsa Onofreiciuk, Dănilă Onofreiciuk, Simion Grigorişciuk, Savin, Ion Savin, Ion vătăman, Gavril cojocar, Dumitraş Isaianciuk, Anton Kaliiciuk, Georgii sin Pavăl, Andrieş, Iftemi Pavliuk, Dumitraş, Necolaiu Romanciuk, Grigoraş Beşliu, Toader, Ion Grosul, Andronic rus, Sârghii, Dumitraşco vornic, Vasile, Toader Miciulencu, Agapii Miciulencu, Grigoraş Romanciuk, Petre, Costin Olinciuk, Toader Romaciuk, Dumitru Huţul, Dumitru Hagi, Nicolaiu Huţul şi Fodor rus.

În 1775, satul Şerăuţi avea 1 popă şi 86 familii de ţărani iobagi.

În Şerăuţi existau două biserici, cea a Sfântului Spiridon din Şerăuţii de Sus, construită în 1735  de Nicolae Alexandru Mavrocordat, şi cea a Adormirii Maicii Domnului din Şerăuţii de Jos, construită în 1779 de Iacov Logothetti, care avea să fie reconstruită în 1877-1881 şi sfinţită în 1884. În 1843, biserica din Şerăuţii de Sus, cu 1.099 enoriaşi, era patronată de Bogdan de Zadurowicz şi slujită de preotul administrator Nicolai Andriiciuc, iar biserica din Şerăuţii de Jos, cu 440 enoriaşi, era patronată de Louis von Logothety şi slujită de parohul Ioan Tureţchi. În 1876, la Şerăuţii de Sus, patron bisericesc fiind Josef von Zadurowicz, iar paroh, peste cei 1.458 enoriaşi, Avramie Andreiciuc, Louis de Logothety rămânând patron bisericesc la Şerăuţii de Jos, unde nu exista preot pentru cei 626 credincioşi. În 1907, la Şerăuţii de Sus, sub patronatul evreului Salamon Horowitz, paroh era Miron Gribovschi, născut în 1844, preot din 1869, paroh din 1874, cantor fiind, din 1898, Leonti Cheivan, născut în 1860, iar la Şerăuţii de Jos, unde drepturile şi responsabilităţile patronale aparţineau lui Alexandru cavaler de Grigorcea, superb boier al Bucovinei istorice, alături de fratele său, paroh era Dionis Ilasievici, născut în 1852, preot din 1882, paroh din 1886, cantor fiind, din 1900, Vasile Kwiatkowski, născut în 1870.

Din 1876, funcţiona, la Şerăuţii de Sus, o şcoală cu 4 clase, iar din 1895, avea să se deschidă, la Şerăuţii de Jos, o şcoală cu 2 clase[2].