Ion DRĂGUŞANUL

STROIEŞTI (II). Biserica Naşterii Maicii Domnului din Stroieşti a fost construită în 1862 de George de Popovici, pe locul unei vechi bisericuţe, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, şi renovată în 1903, iar biserica Sfântului Dimitrie din Zahareşti a fost ctitorită, în 1542, de  pârcălabul de Hotin Nicoară Hrovici. În 1843, biserica din  Stroieşti, cu 1.014 enoriaşi, patronată de Nicolai de Popovici, era slujită de parohul Andrei Danciul, iar biserica din Zahareşti, cu 476 enoriaşi, patronată de Iordachi de Catargiu, de preotul administrator Ioan Dan. În 1876, biserica din Stroieşti avea 1.620 enoriaşi, fiind patronată de Georgie de Popovici şi slujită de parohul Emanuel Isopesul, iar cea din Zahareşti, cu 1.522 enoriaşi, dar proveniţi şi din satele Liteni şi Buneşti, fiind patronată de Nicolai de Gorzycki, de familia armenească Botuşan şi de Andrei Moisa, paroh fiind Constantin Beraru. În 1907, paroh la Stroieşti era  Ioan Doroftei, născut în 1863, preot din 1889, paroh din 1899, preot cooperator fiind Vasile Boca, născut în 1878, preot din 1902, iar cantor, din 1904, Dionisie Maximiuc, născut în 1860, în vreme de biserica din Zahareşti îl avea paroh pe Eugen Turturean, născut în 1867, preot din 1898, paroh din 1906, cantor fiind, din 1900, Leon Malcinschi, născut în 1864.

Din 1860, funcţiona la Stroieşti o şcoală cu 6 clase, iar din 1890 avea să fie deschisă şi la Zahareşti o şcoală cu 2 clase[1].

Zahareştii aveau, în 1895, când Daniel Werenka publică „Topographie der Bukowina”, 950 locuitori, păstoriţi de preotul Constantin Berariu, învăţător al satului fiind Vasile Sluşanschi, iar cantor, Leon Malcinschi. Primar al satului era Constantin Fărtăeş.

În 1898, când se înfiinţează o Însoţire Raiffeisen, la Stroieşti era preot şi preşedinte al înfrăţirii un prieten al lui Grigore Filimon, Ioan Doroftei, director al băncii rurale fiind Pentelei Poleac.

„Pe la sfârşitul lui August 1905 şi începutul lui Septembrie, Grigore Filimon a venit cu bicicleta sa la părintele Ioan Doroftei, de la Stroieşti, judeţul Suceava, plângându-se de dureri de cap şi de piept. De aici a plecat la părintele Eugen Sârbu, la Tişăuţi, unde i s-a făcut tot mai mare rău, încât, în cele din urmă, a trebuit să plece (să fie transportat) la spitalul de boli nervoase din Cernăuţi” (Dionisie Udişteanu), unde a şi murit.

În mai 1906, „pe lista încredinţată d-lui (învăţător) superior din Stroeşti, Alexandru ŢĂRAN” pentru înfiinţarea unei proiectate societăţi culturale, „Luceafărul Bucovinei” sunt menţionate numele unora dintre săteni, precum: Dumitru Gemănariu, Aurelia Batariuc, Gavril Mleşniţă, George Tomoiaga, Procopie Rodinciuc, Simion Holca, Vlad Cosmiuc, Eduard Pral, Petru Subcinschi, Traian Ţăran, Vasile Cocariu, Dl Ilniţchi, Gavril Geanariu, Istrati Gemanariu, Arsânte Gemanariu, Niculai Criţan şi Pentelei Poleac[2].