Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
SAMUŞIN. Întemeiat în vremea lui Vasile Lupu Vodă, pe moşia Onut de pe malul drept al Nistrului, înspre Mosoriuca şi Mitcău, satul Samuşin (Samuşeni, cum se numea pe atunci) marca, printr-o brodină (promontoriu), trecătoarea de peste Nistru, un pod umblător fiind făcut abia în 1726, de Iordachi Cantacuzino.
În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Samuşinul”.
Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Samuşeul, moşie a marelui comis Iordache Canta, „20 – toată suma caselor”, însemnând 4 călăraşi, Zaharia zet Paţarinii, Alecsa zet Poclitar, Andrieş zet Moscaliuc ş Ilaş Bălan, 3 podari ţărani, Iurie Maciulenko, Ivan Tomiuk şi Simion Habuza, 1 jidov, Şmil, şi 11 birnici, Hrihor Lucicu, Mihailo vătăman, Vasile Căzacul, Iurie Dumenco, Ştefan Hapuza, Necolai văcar, Andrei jitar, Hrihor Harasim, Toader Lucic, Toader Valic şi Dumitru Criciucu.
În 1775, Onutul, Samuşenul şi Pârâul Negru aveau, împreună, 2 popi şi 43 familii de ţărani iobagi, iar în 1784, 48 familii.
În 1890, Samuşinul, sat al comunei Onut, avea 700 locuitori, învăţător fiind Albin Petracec.
Biserica Naşterii Sfintei Maria din Samuşin a fost construită în 1893, până atunci enoriaşii din sat frecventând biserica din Onut.
În 1866, se deschisese la Samuşin o şcoală cu 2 clase[2].
