Ion DRĂGUŞANUL

MILIŞĂUŢI (II). În 1774, satul Milişăuţi avea 51 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Vicovilor,  partea de sus a Milişăuţilor avea 3 popi şi 68 ţărani, în vreme ce Milişăuţii de Jos, împreună cu Bădeuţi şi cu Făgeţel, avea 3 popi şi 15 ţărani.

În 1778 se stabilesc în Milişăuţi 8 familii de emigranţi transilvăneni, George Ivan din Iuda-Turda, Filip Savan şi Miron Ştefan din Enciu pe Someş, Eremia Vasile, Ursu Rusu, Ioan Ardelean şi Vasile Ursu din Năsăud şi Florea Natu din Odorhei pe Someş.

În 1784, satul Milişăuţi avea 142 familii.

În 1787,  câteva familii de agricultori germani, provenite din Renania, din Bavaria şi din Baden-Württemberg, se statornicesc la Milişăuţii de Sus.

Biserica Sfântului Procopie din Milişăuţi, ctitorită, în 1481, de Ştefan cel Mare şi distrusă de bombardamentele ruseşti din vremea primului război mondial, era slujită, în 1843, de preotul administrator Grigorie Litvinovici, care păstorea 1.607 suflete. În 1876, biserica avea 2.672 enoriaşi, în Milişăuţi şi în Bădeuţi, fiind slujită de parohul Nicolai Daşchievici şi de preotul cooperator Meleti Comoroşan. În 1907, paroh era Vasile Calancea, născut în 1849, preot din 1882, paroh din 1898, preot cooperator fiind Cassian Breabăn, născut în 1870, preot din 1904, iar cantor, din 1890, Petru Lomuş, născut în 1860.

Din 1860, funcţiona, la Milişăuţi, o şcoală cu 5 clase[1].

În 1890, comuna Milişăuţi avea 2.564 locuitori, primar fiind neamţul Ioan Walter. Învăţători erau Georgie Olinec şi Iulia Tudan, parohi – Vasile Tomiuc şi Georgie Pojoga, iar cantor bisericesc – Georgie Halip.

Însoţirea raiffeisiană din Milişăuţi şi Bădeuţi a fost înfiinţată în 21 septembrie 1902, sub preşedinţia lui Constantin Nastasi, direcţiunea fiind asigurată de Georgie Abager, până în 1903, când face schimb de funcţii cu vistiernicul Vasile Calancea. Vicedirector era Eugeniu Siretean, iar Petrea Lomoş era vicepreşedinte.