Ion DRĂGUŞANUL

MĂMĂIEŞTI. Întărit, în 18 martie 1656 şi în 1 septembrie 1666, de Ilieş Alexandru Vodă Schitului Mare din Polonia, satul „Mamaieşti, cu 20 case ţărăneşti… cu mori pe apa Prutului, cu heleşteie, cu mori în heleşteie şi cu 4 prisăci” va fi, de-a lungul veacurilor, mereu intens populat cu iobagi galiţieni.

În 15 iulie 1667, la cererea călugărilor de la Marele Schit, se face hotarnica Mămăieştilor, printre martori aflându-se „Stroiescul fost vornic, Zota vechilul lui Miron vornic… trei oameni bătrâni, anume Andrei cel Negru din satul lui Miron vornicul, care au fost de Mămăieşti de moşie… Iuon Costenco, iarăşi din sat Lujeni, al treile Ion Hilibarco din Lenţeşti”.

În 9 februarie 1669, după cum se menţionează într-o întăritură cu privilegii, satul Mămăieşti avea „20 case de vecini”, acelaşi număr de case şi de iobagi mănăstireşti (administraţi de călugării de la Suceviţa) înregistrându-se şi în 26 martie 1673, când sunt menţionate mori pe Prut şi patru prisăci.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mămăeşti „130 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Hrihor, 1 dascăl, Vasile, 6 văduve, Fedora, Parasca, Paraschiva, Hafia, Aniţa şi Anna Zelenenko, 19 case pustii şi 103 birnici, şi anume: Simion Manciuk, Vasile Băsărabă, Mihailo Starciuk, Mihail pânzar, Ştefan Karniţski, Tănasko Binteki, Nechifor Sapiiski, Oleksa Siniska, Vasile Burian, Ştefan Danciuk, Ivan Rumciak, Ivan Zavadas, Dumitru Dudciak, Vasilie, Onofrei morar, Pavel Petraşka, Onofrei Popovik, Petre Dumciak, Vasile butnar, Georgii Gligor, Ştefan butnar, Fodor Vovetka, Vasile Mihalko, Mihaiko sin Duiak, Ştefan sin Tiak, Petre pânzar, Iacob Senik, Mihailko Beznisko, Vasile Ţonik, Mihail Boroznuci, Hrihor lăcătuş, KOZAK, Oleksa Huţul, Mihail Vorotinciuk, Ştefan Koromski, Moisa păscar, Ştefan Covrig, Vasile Ilar, Hrihor ciobotar, Ion Huţul, Oleksa olar, Hrin Demilciuk, Ivan Bonik, Ivan Runenko, Vasile Tănasă, Nicolai Tasinski, Mihail Stanski, Ivan pânzar, Enachi Romanciuk, Fodor Sniţski, Andrei Romaniuk, Ivan Taşciuk, Vasile Taşciuk, Costaş Taşciuk, Oleksa Duşciak, Ivan butnar, Dănilă ciobotar, Fodor Fote, Vasile sin Fote, Coste Cimpoeş, Georgii Morăraş, Ion croitor, Ştefan Strileski, Fedor puşcaş, Petre puşcaş, Neculai Groţan, Andrei Şarăbat, Ivan Priş, Oleksa Pubeşski, Vasile Pniak, Ştefan Şinko, Andrei Kolonik, Hrihor Belciuk, Vasile Rusnak, Hrin Duşciak, Semen Dudciak, Vasile Cociuk, Nechita Fodorko, Vasile Kozmenski, Fodor Scrinski, Vasile Huţul, Nechifor Huţul, Timofti Săpag, Ivan pânzar, Oleksa Popisăvac, Ivan Ţege, Andrieş Negrinic, Hrihor Mihaillo, Mihail Varnii, Oleksa Hriniac, Onofrei, Mihail Vătăman, Iacob Sanciuk, Andrei Sin Tercul, Ştefan Şincar, Ivan Gagirok, Mikita Zevolik, Ştefan Zavolik, Ştefan Fote, Ivan Ştefanko, Mihail Petric, Panco crâşmar şi Vasile Rusnak.

În 1774, pe vatra satului care se va numi Mămăieştii Vechi, trăiau 102 familii, 133 în 1784.

Cele mai vechi biserici din Mămăieşti au fost construite, la Vadu Vlădichii, în 1773, de către episcopul Rădăuţilor, Dositei Herescul, şi la Mămăieştii Noi, între anii 1778-1790, de Maxim Kokoiaczuk.

În 1843, biserica din Mămăieştii Vechi, cu 1.088 enoriaşi, îl avea paroh pe Simion Cernaţ iar cea din Mămăieştii Noi, cu 1.497 enoriaşi, pe Dimitrie Procopovici. În 1876, la Mămăieştii Vechi erau 1.687 enoriaşi, paroh fiind Axentie Cozac, iar la Mămăieştii Noi, parohie cu 2.293 enoriaşi, paroh era Teofil Nicorovici. În 1907, la Mămăieştii Vechi paroh era Ignatie Carage, născut în 1847, preot din 1874, paroh din 1882, cantor fiind, din 1900, Ilie Iosep, născut în 1859, iar la Mămăieştii Noi, paroh era Eusebie Andriiciuc, născut în 1841, preot din 1868, paroh din 1872, iar cantor, din 1900, Ioan Zavadiuc, născut în 1858.

Şcoala din Mămăieştii Noi, cu 5 clase, a fost înfiinţată în 1872, iar cea din Mămăieştii Vechi, cu 4 clase, din 1880[2].

În 1890, Mămăieştii Vechi aveau 1.895 locuitori, primar fiind Vasile Demciuc. Axentie Cozac era preot, învăţător era Ilie Procopovici, iar cantor bisericesc – Grigorie Caplan.

Mămăieştii Noi aveau 2.659 locuitori, primar fiind Constantin Petruc. Învăţători erau Ioan Sawicki şi Iosif Brandl, paroh – Eusebie Andriciuc, iar cantor bisericesc – Ioan Zavadiuc.

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în septembrie 1891, de „Dimitrie Popescu, preot în Mamaieştii noi”, menţionează, printre familiile comunei, pe: parohul Teofil Nicorovici, „docinte poporal” Ion Lewicki, cantorul Ioan Zawadiuc, Lazar Petresceac, cantorul din Revna Vasile Ieremiciuc, Vasile Cudrenschi, Michail Iacubovici, Gheorghi Smereca, Ioan Hlibca, Gheorghi Vizniuc, Ioan Neclea, Iacob Vârstiuc, Gheorghi Cudrenschi, Gheorgie Fotie, Grigori Touetiuc, Teodosia Cudrensca, Vasile Lagadeu, Niculaiu Melniciuc, Ioan Şarlai, Iacob Sauciuc, Dimitrie Hlibca, Alexii Hlibca, Gheorghi Paraniuc, Chefa Ariciuc, Ioan Boresiuc, antistele comunal Ioan Cocoiaciuc, Niculaiu Motrovici, Ion Şarlai, Vasile alui Michail Iacubovici, Vasile Podilciuc, Gavril Boresiuc, Vasile Vizniuc, Alexei Pelovici, Vasile Sauciuc, Teodor Havisciuc, Ioan Iacubovici, Vasile Sauciuc, Vasile Iacubovici, Dimitrie Motrovici, Gheorghi Olevici, Vasile Havrisciuc, Gheorghi Humeniuc, Iacob Uhrenciuc, Ştefan Iacovescu, Niculaiu Olevici, Elisaveta, fiica lui Petrea Paraniuc, Iuliana Didiv, Elena Maidan, Anastasia Sauciuc, Vasile Demciuc, Domnica Popovici, Ion Hnidan, locotenentul de artilerie Dimitrie Procopovici, Ioan Bileţchi, Paul Misliuc, Nichifor Sauciuc, Ştefan Cudrenschi, Michail Hlibca, Maxim Ariciuc, Vasile Melniciuc, Ioan Burac, Paraschiva Tumac, Dimitrie Cudrenschi, Ioan Macoveiciuc, Vasile alui Ioan Petriuc, Iacob Sauciuc, Paraschiva Hlibca, Vasile Meleu, Michail Demciuc, Teodosia Pauliuc, Gheorghi Seminiuc, Elena Iacovescu, Paraschiva alui Timofteiu Stolerciuc, Niculaiu Iacovescu, Ioan Pauciuc, Maria, fiica lui Maxim Iacovescu, Ana, fiica lui Atanasie Mandreg, Zoia, fiica lui Vasile Fotie, Teodor Dudciac, Eufemia, fiica lui Dimitrie Petriuc şi Elena Hlibca[3].