Ion DRĂGUŞANUL

LISAURA. Numită, iniţial, Iucşani sau Iugşeni (deci satul lui Iuga), apoi „moşia Tătăraşii, carile zic şi Lisaura”, este reprezentată, în 18 octombrie 1614, la hotărnicirea Borhineştilor, de „Guţul, vătăman de Iucşeni”. În 22 iulie 1624, Radu Mihnea Vodă întărea hatmanului Miron Barnovschi satul Iucşani, „care sat au fost drept al domniei mele, lipit de ocolul târgului Suceava”.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… satul Iucşeni, ţinutul Suceava”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cutul Mitropoliei şi Lisaura, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „29 – toată suma caselor”, însemnând 2 argaţi ai Mitropoliei, 4 argaţi ai lui Filip şi ai lui Grigore Opria, mazili, 2 argaţi ai Voiţoaei, maziliţă săracă, 1 femeie săracă şi 20 birnici.

În 1775, Lisaura avea, împreună cu Cutul Mitropoliei, 11 familii de ţărani.

În 4 iunie 1803, Grigore Petriuc, Anton Petroc, Andrei Şfeţ, Manolache Cenuş, Ioan Sirghe, Vasile Petriuc, Vasile Costoiuc „şi noi, toată grămada satului” Lisaura au adresat o jalbă Comisariatului Ţinutal Suceava împotriva arendaşilor moşiei Tătăraşi, care nu-i lăsau să pască vitele pe imaşul ce l-au folosit din vechime.

Pe 10 iulie 1886, nişte copii din Lisaura, care se jucau prin lunca Sucevei, au descoperit pe malul drept al râului, în locul numit Poiana, „mai multe monete vechi româneşti, de felurite mărimi. O parte din aceste monete băieţii, din neştiinţă, o aruncară în apă, iar 17, care mai rămăseseră împrăştiate prin nisip şi care se adunară mai pe urmă, le cumpără un argintar din Suceava. Toate cele cumpărate sunt de argint, de una şi aceeaşi mărime”[2].

În 1890, Lisaura, care ţinea de Suceava, avea 600 locuitori, primar fiind Mihai Huţan.

Biserica Sfântului Dimitrie din Lisaura a fost fundată în 1894 şi sfinţită în 1896[3].

O colectă, făcută în folosul Societăţii „Şcoala Română”, la începutul anului 1899, menţionează următoarele nume de lisăureni: George Cojocariu, George Ojeniuc, Dimitrie Hulubiac, Ioan Hulubiac, Eugenie Hulubiac, Constantin Sîrghi, Ioan Papuc, Constantin Ieremiciuc, Ioan Ieremiciuc, Onufrei Papuc, Nicolai Şvedu, Ioan Sîrghi, Georgi Chibiciu, Dumitru Chibiciu, Dimitrie Cocoş, Ion Nichitoaie, Vasile Papuc, Mihai Bodnariu, Ioan Petriuc, Constantin Chibiciu, George Bodnariu, Ion Bodnariu, Ioan Şi George Petriuc, Neculai Papuc, Constantin Papuc, Dumitru Papuc, Constantin Cojocariu, Ioan Costeniuc, Nicolai Hreceniuc, Constantin Costeniuc, Andrei Cocoş, George Costeniuc, Dimitrie Papuc, Vasile Papuc, Georgie Hulubiac, Ioan Hulubiac, Mihai Huţan, Ioan Bocaciuc, Vasile Hladi, Constantin Neagu, Dumitru Neagu, Petre Papuc, Constantin Salitră, Vasile Palaghian, George Scolobiuc, Nicolai Rotariu,  Toader Papuc,  Constantin Petriuc, Nicolai Costeniuc,, Petru Hulubiac, Petru alui Vasile Scolobiuc, Vasile SÎRGHI, Dumitru alui Ion Cucoş, Petrea Papuc şi învăţătorul Gavril Mleşniţă[4].