Ion DRĂGUŞANUL

CEAHOR. Satul de pe malul stâng al Dereluiului, în hotarul Cosminului şi al Molodiei (vechiul Cosmin), împreună cu care două sate, de altfel, alcătuia un singur sat, a fost, de-a lungul veacurilor, încă o proprietate a Mănăstirii Putna, începând cu anul 1488.

În 1775,  Ceahor, împreună cu Mologhia şi cu Cozmin, de pe malul drept al Dereluiului, avea, conform recensământului lui von Spleny, 2 popi, 133 ţărani, 1 umblător, 1 arnăut şi 1 baran (deci, un agent fiscal pedestru. Daniel Werenka dă, pentru anul 1774, 172 familii numai în Ceahor şi 170 familii în 1784.

În 1843, biserica Sfintei Treimi din Ceahor, înălţată în 1786, cu 1.235 enoriaşi, avea vacant postul de paroh. În 1876, paroh era Artemie Berariu, care păstorea peste 1.858 de suflete, în acelaşi an începând construcţia bisericii Sfântul Dimitrie, care va fi finalizată în 1884. Pe Artemie Berariu, născut în 1834, preot din 1862, paroh din 1865, protopop din 1880, cancelar sinodal între anii 1884-1891, tatăl poetului şi dramaturgului Constantin Berariu, îl regăsim paroh în Ceahor şi în 1907, când preot cooperator era Alexandru Berariu, născut în 1868, preot din 1904, iar cantor, din 1880, George Nastasi, lector la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, din 1884.

O şcoală cu 6 clase funcţiona, în Ceahor, din toamna anului 1837[1].

În ianuarie 1888, primarul comunal din Mologhia trimisese la Ceahor, „chiar în zi sfântă de ajunul Bobotezei, pe Ivaniţchi, cu doi deputaţi, ca să ia zălog de la oamenii care au pământuri pe hotarul Mologiei pentru bir. Ivaniţchi, deci, cu oamenii săi, intra pe în case, apuca ce năpădea de pe grinzi, din straiele şi podoabele creştinilor şi le ducea la dânsul… Şi asta nu-i prima întâmplare. Sechestrătorii au năvălit asupra creştinilor în Ceahor chiar şi în ziua Adormirii Maicei Domnului, în 1887, de i-au necăjit”[2].

În 1890, comuna Ceahor avea 2.070 locuitori. Paroh era Artemie Berariu, învăţător – Alexie Cicaleac, iar cantor bisericesc – George Nastasi. Primar al comunei era Iacov Rusnac.

O colectă publică pentru Societatea „Şcoala Română”, făcută, în 1893, în Ceahor, de protopresbiterul din Ceahor, Artemiu Berariu, cuprinde următoarele nume de localnici: Alexandru Paulovici, Vasile Rotariu, Michail Dimitrovici, Michail Casian, Ioan Chmara (se citeşte Hmara), Iordachi Rotariu, Teodor Ştefureac, Vasile Negruţ, Constantin Cilievici, Aftanas Morariu, Grigori Zahariuc, Ilie Ciornei, Samuil Ciornei, Constantin Zahariuc, Zoe Pridie, Nicolae Dimitrovici şi Teodor Costaş[3].

O altă colectă publică pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, în decembrie 1897, menţionează, în Ceahor, următorii localnici: preotul Artemie Berariu, profesorul I. Achner, Ion Pridie, Ioan alui Ştefan Vorosciuc, Petru Pridie, Mihai Macovei, George Dimitrovici, Ion Rotar, Dimitrie Repciuc, Maria lui Nicolai Ciornei, Ioan Ciornei, Ioan Danileicu, Teodor Suprovici, Mihai Hretiusiac, Mihai Poştariu, George Pliundra, Dimitrie Hudema, George Pridie, Georgev Danileicu, Teodor Zahariuc, George Ţigănaş, George Cobliuc, Petre Cobliuc, Nicolai Paulovici, Nicolai Chmara, George Vorosciuc, Ion Lupanciuc, Alexandru Ungurean, Constantin Hreţiustac, Eugen Ştefureac, Ioan Morariu, Ioan alui Teodor Hudema, Dimitrie Poştar, Alexa Balan, George Poştar, Alexe Zahariuc, Ioan Pliundra, Alexa Repciuc, Vasile alui Alexa Dimitrovici, Dumitru Morariu, Vasile alui Constantin Andoni, Nicolai Rusnac, Ştefan Zaharciuc, George Cilievici, Neculai Andoni, secretarul Oberhoffner, M. Şlosser, M. Hellenberg, Abraham Auslander, Petre Cobliuc, Maria Sauciuc şi Ana Sluşanschi[4].

Banca populară raiffeisiană din Ceahor a fost înfiinţată, în 17 august 1902, „în casa nr. 198”, sub preşedinţia lui Ioan Virozub şi sub direcţiunea parohului Artemie Berariu. Vicepreşedinte era Nicolai Poştariu, în comitetul de direcţie activând Alexie Repciuc şi vistiernicul Vasile Sluşanschi.

Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor şi de la Zoiţa Pridi (70 ani în 1909), Andrii Pridi (49 ani în 1909), Veronica Semeniuc (20 ani în 1909) şi Magdalina Pridi (22 ani în 1909) din Ceahor.

În 1910, trei sferturi din populaţia comunei încă o mai formau românii.