Ion DRĂGUŞANUL

BRĂIEŞTI (II). Satul Brăeşti, intens populat şi cu emigranţi transilvăneni, însemna o afacere mult prea bună, pentru a nu fi râvnită de evlavioasa obşte de stăpânitori în sutană, pe proprietatea boierului Ioniţă Gore stabilindu-se: Grigore Seniucan (din Posmuş), Chirilă Buda (Benic), Nicolai Ungurean (Şerbeni), Chirilă Oprea (morar din Bilba de Jos), Ion Bălgrădianu (Alba-Iulia), Maftei Târnoveanu (Bârgău), Ion Chira (Pintic), Ursu Ungurean (Beica Românească), George a Catrinei (Posmuş), Ignatie Ungurean (Dumitra), Teodor Jitar (Bobohalma), Maftei Bovez (Sf. George), Ladislau Lazar (Şerbeni), George Puşcaş (Sf. George), Costan Ungurean (Pintic), Vasile Pletosu (Pintic), Ion şi Petru Ungurean (Arpa), Ignat Ungurean (Dicea), Nicolae Brujilă (Posmuş), Vasile Buta (Pintic), Chirilă Ioan (Pintic), Iustin şi Ioan Ungurean (Pintic), Ioan Greşa (Dicea), Nichita Mihalaş (Şieuţ), Nicolae Bărdăşan (Şieuţ), Ion Vască (Şieuţ), Lupu Bubă (Şieuţ), Ioan şi Mihai Blaşcă (Arpa), Teodor Podar (Pintic), Dumitru Rusu (Şieuţ) şi Ilie Moldovan (Şieuţ).

Majoritatea ardelenilor se stabilesc la Brăeşti între anii 1763-1778.

În 1775, satul Brăeşti, din Ocolul Moldovenesc, avea 1 mazil (Ioniţă Gore) şi 12 gospodării ţărăneşti, dar populaţia satului sporeşte rapid, în baza valurilor de emigraţie transilvană care vor urma.

În 20 octombrie 1815, fiica lui Gheorghe Gore, Maria Ghervan, renunţă la partea ei de sat, în favoarea fraţilor ei, Iordachi şi Ion Gore. 

În 1843, biserica din Brăieşti era proprietatea armeanului Wartarus von PRUNKUL, dar nu avea un preot pentru cei 321 de enoriaşi ortodocşi. În anii următori, inclusiv în 1876, satul va fi arondat, împreună cu Cornu Luncii, bisericii din Băişeşti. Biserica din Brăeşti, ctitorită, în 1773, de mazilii Ioniţă, Constantin şi George GARSU, îl avea paroh, în 1907, pe Ioan POHOAŢĂ, născut în 1865, preot din 1897, paroh din 1900, iar cantor era, din 1906, Ieremie BÂRLEANU, născut în 1876.

O şcoală cu 2 clase a început să funcţioneze, la Brăeşti, din anul 1900[1].

Însoţirea rurală raiffeisiană din Brăieşti s-a înfiinţat în 1903, sub preşedinţia lui Ioan Vasilovschi, avându-l director pe preotul Ilarion Siretean, iar vistiernic – pe Leon Vasilovici. Învăţător al satului era Simion Medvighi.

Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[2], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la brăieştenii Casian MONOR (45 ani în 1908) şi Ilie POHAŢĂ (21 ani în 1908).

„Părintele Ion Pohoaţă din Brăieşti a fost destins de Majestatea Sa Împăratul cu „Crucea de aur pentru merite, cu Coroană”, atârnată de panglica „Medaliei pentru vitejie”, în semn de recunoştinţă pentru ţinuta lui deosebit de patriotică şi vitejească în faţa duşmanului… Părintele Pohoaţă, la năvala duşmanilor în ţară, de-abia a putut scăpa cu viaţă spre a se refugia, cu familia sa, în străinătate, iar avutul său a rămas de-a întregul pradă potopului de vrăjmaşi care s-au strecurat necurmat prin acele locuri”[3].

Un urmaş al plugarului din Bârgău, Maftei Târnoveanu, care s-a stabilit la Brăeşti, împreună cu soţia, cinci băieţi şi două fete, în 1771, Mircea TÂRNOVEANU, care se va naşte în 9 februarie 1921, avea să ajungă un mare matematician român.